Luceafarul - actul 5
de Barbu Stefanescu Delavrancea
Munti inalti, precipitii rupte; stanci rostogolite; nu e nici o carare; masivul din fata, pe alte masivuri. in fund se vede cerul albastru si limpede, taiat de ascutisurile muntilor.
Scena I
Oana, Genunea, Harea, pe masivul din fata; spre dreapta, Petru Rares, dormind pe o stanca c-un sucman sub capatai, cu sabia pe piept, cu opinci in picioare si cu o palarie de plaies aruncata intr-o parte.
Genunea: Doarme...
Oana: Somnul dreptilor...
Harea: s-al prigonitilor.
Genunea: De patru nopti n-a inchis ochii...
Harea: De patru nopti n-a inchis ochii?
Genunea: De cate ori zicea: Aici odihnim, ne-au pierdut copoii urma, ne asezam jos, rupti de oboseala, si adormeam. Eu visam. si cand visurile se incruntau, ma desteptam... Unde e castelul? Unde e Corbea? Unde e domnul? Cine a suflat si i-a risipit?... Vedeam pe domn, si simteam soarta neinduplecata si pedeapsa noastra cumplita. si lacrimile-mi curgeau binisor, ca de m-apuca suspinele, le sugrumam si le ighiteam in mine. si de amaraciunea lor, sufletul meu se otravea si uitam, o clipa, pe cine plang si de ce plang... Dar un glas ars ma trezea din aceasta toropeala... Plangi, Nunea? Taceam. si iarasi: Poti sa plangi? Eu nu pot. intindeam mana, si el mi-o lua in mainile lui. Adormi, doamne! Daca as putea... Sa nu desteptam pe ceilalti. Nu mai zicea nimic. in intunericul noptii doua vapai se stingeau si s-aprindeau pana se albea luceafarul diminetii si s-afunda in revarsatul zorilor...
Oana: Fiinta nefericita, s-as fi putut sa fiu cea mai fericita!... Fata lui stefan ce Mare, fara sa stiu; cand aflai, apuse soarele Moldovei... Sora lui Petru Rares, fara sa stiu; cand aflai, il inghiti surghiunul si strainatatea... Dadaca nepotului meu; cand ajunse mare, ucise pe sotul meu... Dupa o viata intreaga, Petru se intoarse... ii pusera corOana pe cap si-l suira in scaun. si acum, iata-l, flamand, insetat, izgonit si intins pe piatra... Ah! spuneti-mi, cat as fi fost de fericita si cat sunt de nefericita?
Harea: De care sa-mi fie mai mila? De Oana, care sufera de lovituri adevarate, sau de Genunea, care indura pe cele inchipuite, ca si cum ar fi adevarate? De Oana, care a albit in dureri, sau de Genunea, care abia a inceput durerile?
Genunea: De Oana mai mult, caci multe a suferit...
Oana: De Nunea mai mult, caci multe are sa sufere...
Genunea: Eu sunt tanara si pot rabda...
Oana: Eu sunt alba, nu mai am puteri, si-n curand voi inchide ochii... Eu sunt la sfarsitul si tu la inceputul necazurilor...
Harea: Duhul razvratirii, ca o molima, de la boieri, la tarani. Ca zise domnul: V-ati saturat de mine, oameni buni? Sa gasim altul mai norocos, dar nu va lasati sa va biruie, stand cu mainile in san. si prostimea, intetita de cei de sus, raspunse: Ci ca ho! ca nu ne mai batem!...
Genunea (aratand pe Petru Rares): Se invarti. Sa nu-l trezim. Uitati-va la el... Mainile julite... cucuie pe frunte... Opincile sparte... in locul coroanei cu cinci ramuri, o palarie de plaies cat roata carului, in locul buzduganului domnesc, o ramura de fag cioplita din barda... Doar sabia... pe care sa puie o mana tremuratoare... si in care inclesta pumnul lui de otel d-odinioara... Cum si-o strange la piept... o odihneste pe sufletul lui de viteaz!... Nu mai plange, Oana...
Oana: stiu ca nu-mi folosesc lacrimile... Aceasta am invatat-o de demult...
Genunea: si eu o invat acuma si parca as fi stiut-o de cand lumea... Olah — valah.
Harea: Or ca ti-i plange pe cea dintai durere, or ca ti-i plange pe cea din urma, lacrimile sunt deopotriva de amari, de nu sunt prefacute... Sa nu se destepte domnul...
Genunea: Odihna ii face bine...
Harea: Un om care s-a odihnit pe scaunul domniei nicaieri nu mai gaseste odihna, ci pretutindeni puteri noi sa-si planga norocul...
Oana: Eu nu blestem pe cei rai...
Harea: Dumneata esti buna, doamna...
Genunea: si cu ce s-alege din bunatatea ei?
Oana: Taci, Nunea, nu mania pe Dumnezeu...
Genunea: si ce mi-ar mai face mania lui?
Oana: Sa nu dea Dumnezeu cat poate rabda omul...
Genunea: Mai mult n-as mai rabda...
Harea: si ce-ai face, Nunea?
Genunea: stiu eu?...
Oana: Ea nu stie si e un mare bine... O! d-ar sti omul de mai nainte cate i se va intampla, omenirea s-ar stinge...
Genunea: Pentru doi mi-as fi pus viata... Unul ma iubea pe ascuns, pe altul il iubesc pe fata... Unul mi-a marturisit inainte d-a muri si n-am putut sa-l scap s-o parte din inima mea mi-am ingropat-o alaturi... Pe celalalt il iubeam ca o roaba in stralucirea lui de sfant, si ca o roaba, fara puteri, il privesc odihnindu-se pe stanca, ca un vultur cazut din lumina vazduhului... Eu am fost pripita... La mine durerea n-asteapta vechimea... (si-acopera fata.)
Oana: Mititica! si incotro Logofatul Balos si Mogardici?
Harea: Se lasara pe coasta la vale, cu ciutura, s-aduca apa de la un sipot ce tasneste din munte...
Genunea: Harea... vezi, nu vin?... (Harea se duce pe coasta din stanga.)
Harea: Iaca... vin... Logofatul Balos inainte si dupa el Mogardici, apasand pe piciorul stang si ridicand din umarul drept, parc-ar da branci cuiva...
Oana: Mogardici?... Minunat suflet!
Genunea: si vesel totdeauna...
Harea: E, de cate ori nu plange pe ascuns... si te face sa zambesti si-atunci. Ce, plangi, Mogardici? Ba vezi ca nu! De ce? Ma intrebi de ce? N-am de ce? Mai bine ma omora stefanita cand mi-era frica de moarte decat sa nu mor cand mi-e frica sa traiesc... De ce nu ma stranse de gat Maria cu mainile ei ca buturile de porc!... As fi inchis ochii... si eah! (scoate limba) si n-ajungeam sa jelesc pe bunatat de domn prin vagaunile sacuiesti...
Genunea: Om de credinta si credincios...
Scena II
Oana, Genunea, Harea, Logofatul Balos si Mogardici.
Mogardici: Sosiram si noi... Eu cu causul gol si marele logofat cu ciutura plina...
Logofatul Balos: Pana i-am luat-o din mana... A trebuit sa-i spui ca eu sunt Logofatul Balos si el Mogardici...
Mogardici: Miasul Mogardici, stapane... si d-a veni iar domnul de colo... maica, maica!
Logofatul Balos: Ar fi varsat-o pan-aici...
Mogardici: De ce?
Logofatul Balos: De... si el abia-si taraste piciorul...
Mogardici: si care ostas se tinea dupa mine?
Logofatul Balos: Da, da, dar pe cal...
Mogardici: Este!... i... ca ma facu mama intr-o doara... Doarme domnul?... Sa doarma... ii face bine... Ca de ma facea mama deplin, intreceam si pe Groza... Ea, ca femeie, s-a zgarcit d-un crac... Doarme domnul?... Las sa doarma... A mai dormit domnul cu capul pe piatra, dar cand se destepta se simtea domn... Sa nu se destepte... (Se dezbraca d-o haina.) Ia sa sezi dumneata, jupaneasa Oana, pe sucmanul asta... ca de odihnesti oleaca, imi trece si mie...
Oana: Multumim, Mogardici...
Mogardici (se dezbraca si de a doua haina si ramane in camasa): si dumneata, Nunea mosului, p-astalalta...
Genunea: Multumim, Mogardici, nu... Dumneata sa ramai in camasa?
Mogardici: De cate ori n-am ramas eu si fara camasa... si-mi era bine!... sezi, te rog, ca-mi ia cu mana... Asa... Uite, Nunea, cand ne prinde din senin aceeasi peiste, ne facem mai buni, mai deopotriva, ca niste frati, si ajutorul oricui ne micsoreaza necazul...
Genunea (aratand langa ea): si dumneata colea...
Mogardici: Acolo, Nunea, acolo?
Genunea (ii arata poala): si sa pui capul aici...
Mogardici: Eu sa pui capul acolo?
Genunea: Nu ne simtim ca niste frati?
Mogardici (si rade si se uita la Balos): De...
Logofatul Balos: De ce nu?
Mogardici: Vrei sa raman intr-o ureche?
Harea: Te intorci si p-ailalta...
Mogardici: Asa... sa nu mai aud de nici una... Ce sa facem? Sa zicem ca glumim si noi...
Oana: Da, Mogardici, da...
Mogardici: Ca de s-o destepta domnul ca ieri... ne trimite la urma noastra... si frigurile nu-l mai lasa...
Genunea: Ieri n-a dormit... si de patru zile in sir...
Mogardici: Nu inchidea ochii, Nunea?
Genunea: Ba da... ca sa dormim noi...
Mogardici: si eu, care dormeam dus... Se cunoaste taranul...
Oana: taran, boier, un suflet este...
Mogardici: Daca n-ai abur ca cainele de Mihu...
Oana: Dumnezeu sa-i ierte pacatele...
Mogardici: Dumnezeu sa faca una ca asta?... He, d-a veni iar domn... ala de colea... Adu-l, Doamne... Sa ma vaz iar calare... si de l-as ierta... sa fiu eu Mihu si el Mogardici. (Petru Rares se-nvarteste si scoate un geamat.)
Oana: Ia! (Sar in picioare si se apropie de Rares.)
Genunea: Viseaza... Asa striga pe Cirimus...
Oana: Omul de fapte cu visele s-a ales... inainte, ce visa destept i se izbandea, acum, ce viseaza in somn doar in somn sa i se izbandeasca...
Logofatul Balos: Se scutura...
Harea: Se desteapta...
Mogardici: Haiti!
Petru Rares (se desteapta si se uita in toate partile): Unde sunt!
Mogardici: Stapane...
Petru Rares: Eu, stapan?... O, nu mai stapanesc nimic!... stiu unde sunt... Repede se-ntoarce fata visului, de te prigoneste urgia cereasca!... Ce putin dura aratarile inchipuirii ca si domnia mea... Mi-e sete... o sete care nu se potoleste...
Oana: Poftim, frate, causul cu apa proaspata.
Petru Rares (facandu-se ca glumeste): Nu tu, Oana, paharnicul Mogardici...
Mogardici: Ma facusi paharnic?... (Aparte.) S-a odihnit... Sa vedem... tine, doamne, potirul sapat in argint, cu o mireasa adormita si c-un drac de copilas siret sagetand-o, pe care ti-l trimise Ferdinand, craiul Ungariei si fratele chezarului Carol...
Petru Rares (ia causul si soarbe): Apa rece, vorbe calde, inima buna... Stai, Balos...
Logofatul Balos: Sa stau, maria-ta.
Petru Rares (suparat): Hi, maria-ta!... Nunea, ce frumoasa esti!
NUNEA: As, zici, maria-ta...
Petru Rares: si tu?
Genunea: Ce, maria-ta?
Petru Rares: Ce urata esti, Nunea!
Genunea: Daca, si sunt roaba mariei-tale!
Petru Rares: Nu mai sunt robi de cand m-am dezrobit de domnie...
Mogardici: Iar se-ncurca itele... Sa m-amestec... Dormisi olecuta...
Petru Rares: Dormii si-mi pare rau ca n-am adormit...
Mogardici: Hi-hi... cum nu? (incet.) Ce uitatura are, si ce glas, ca si cum ar iesi dintr-o pestera... Ma zapaceste... (Tare.) Cerul fara pic de nori...
Petru Rares: Eu fara pic de putere si tu fara pic de minte...
Harea: Cu Mogardici ai dreptate, cu maria-ta...
Petru Rares: Maria-ta, Hareo!
Logofatul Balos (lui Harea): Da-te la o parte...
Oana: Mai odihneste-te, frate... Drum lung si greu...
Mogardici: si opincile, sparte... De doua zile ma rog sa le schimbe cu ale mele...
Petru Rares: De mi le-ai da fara sa le scoti din picioare, bine...
Mogardici: Sa ti le dau cu picioarele...
Petru Rares: si mainile, si capul... Sa fiu Mogardici sadea... N-as mai avea vedenii... Ce striga batrana Docla cand parasii castelul?
Logofatul Balos: Nu stiu, maria-ta.
Mogardici: O vraiste, ca nu se mai auzea nimic... Eu, calare, cu sabia scoasa... Loc, loc, dobitoacelor, ca trece voda...
Petru Rares: Ca fuge voda... ah!
Genunea: Cand trecui pe langa ea, striga, ca scoasa din fire...
Petru Rares: E, e...
Genunea: ...N-am sa mor pana nu s-o intoarce... il scapa pescarii, ca e d-ai lor...
Petru Rares (repede): Sa ingrijiti de Docla... Sa n-o doara nimic!
Mogardici: N-ai grija, maria-ta... Ce s-o mai doara?
Petru Rares: N-a zis ea, acum patru ani, ca ma voi intoarce si biruitor si biruit?
Mogardici: Asa e...
Petru Rares: Tu nu erai acolo...
Mogardici: A... a... Asa e...
Oana: Parc-a zis...
Genunea: Da... da...
Petru Rares: Voi erati acolo... si cum ma-ntoarsei de pe Cirimus?... O! dar e mai usor sa ghicesti nenorocirile celui ma norocos om decat o clipa de fericire a celui batut de urgia soartei!... Sunt o amintire din ceea ce am fost, si-n curand se va sterge din minte orice amintire... Nu sunt pe munte, ci in fund, la poalele muntelui... Nu-l urc, caci m-am rostogolit din varful lui... Am fost om, si norocul m-a facut si mai om... Ma dor mainile, picioarele, fruntea... Mainile imi tremura, picioarele abia ma mai tin si sub frunte nu mai am nimic!
Genunea: D-atatea zile de cand umbli prin munti...
Petru Rares (il tremura frigurile): Mai mult voi simtiti greutatea trupului meu... O! d-ati cunoaste si pe aceea a sufletului meu!... Cand pustiul ma impresura, eu nu mai eram!... Strangeti-va imprejurul meu, umpleti golul, inmultiti-va, ca vin vedeniile desarte si ma turtesc fara mila!... Nunea, adu mana ta...
Genunea: P-amandoua, maria-ta...
Petru Rares: si tu, Oana...
Oana: ti-as da fiinta mea intreaga daca as sti ca din nimicirea ei ai afla vro slaba mangaiere!
Petru Rares: si p-a ta, Mogardici...
Mogardici: A mea? E cam roasa, si cu bataturi...
Petru Rares: De mult ce-ai batut cu ea... (ii cata in palma.) Tu ai sa mori de moarte buna...
Mogardici: Cu sabia-n mana si pe cal... Hi-hi... Sa ma slujeasca vladica din Vad... si sa ma planga Maria din Feldioara, daca n-or fi jelit-o altii pe ea...
Petru Rares (Genunii): Tu ai sa te mariti c-un spatar...
Genunea: Ca sandru?... Oh!...
Petru Rares: Ba nu... c-un mias de viteji...
Genunea: O! bietul Corbea!
Petru Rares: O, biata Nunea! si l-ai fi iubit?
Genunea: L-as fi iubit!
Petru Rares: Cat de mult?
Genunea: Cat iubea el pe domn si pe tara!
Petru Rares: O! l-ai fi iubit mult... Harea, un caus de apa...
Harea: Poftim, doamne...
Petru Rares (dupa ce bea): Multumim... si sa multumesti si tu maica-tei ca te-a facut om de credinta... Esti ca un palos bun care nu cade din mana pe care-a incaput... Balos... (il tremura frigurile.)
Logofatul Balos: Maria-ta?
Petru Rares: Ce vrei?
Logofatul Balos: Ce vrea maria-ta.
Petru Rares (se ridica pe coasta din dreapta): Eu?... Nimic... Ce vreau nu se poate si ce se poate nu vreau... Vezi tu colo, departe, departe... cat cuprinzi cu ochii... si mai departe... unde joaca zarea si s-amesteca fata cerului cu a pamantului... si mai departe... dincolo de Siret si de Prut, pana-n malurile Nistrului?...
Logofatul Balos: Vad, maria-ta...
Petru Rares: Ce vezi?
Logofatul Balos: Trambe de dealuri si campii ce se pierd in pustietati...
Petru Rares (il zguduie frigurile): Eu vad cetati, orase si sate, dealuri si vai, si paduri si codri, si livezi si ape prinse in opusturi , si rauri slobode curgand in mare... si corabii cu catarguri inalte si ascutite, si furnicai de oameni... si de vite... si, peste toate, soarele, apunand, intinde poleiul sau usor si nemarginit! (Oana si Genunea pleaca capul si plang.) Vad Moldova, Balos, pe care am iubit-o, am aparat-o, am slujito, am inteles-o in ce-a fost si ce va sa fie, caci sunt copilul unui viteaz zamislit in clipele de iubire cu Maria, sotia majerului Rares... in mine sunt spetele Musatinilor si spetele norodului topite intruna... in mine au fost... Nu vezi un mormant? incotro te uiti?... La mine?... Aci e sicriul gol... Acolo e sufletul meu, si peste el toarna tarana si-l acopera de veci!... Oh! dati-mi-l pe el si ma luati pe mine! Din el ati mancat, v-ati adapat si v-ati imbogatit, pentru ce va lepadati de el si pentru ce-l batjocoriti?... Ce-a fost lumina, si putere de jertfa, si de naltare, ce-a fost vecinic acolo a ramas, in prada naimitilor, ce e slabiciune, putregai si trecator adusam cu mine pe varfuri de piatra uscata... si nu mi-ati lasat decat amintirea frumoasa a vremurilor mari, pentru ca sa simt cat e de cumplita rusinea caderii!
Oana: Maria-ta!
Genunea: Maria-ta!
Mogardici (dandu-si cu pumnii in cap): Mai bine ma strangea de gat Maria...
Logofatul Balos: Olecuta de apa, maria-ta...
Petru Rares: Acum imi dai apa? Dupa ce m-am mistuit? Ce-a ramas din mine? Cateva grinzi negre... incolo, scrum... ti se pare c-ar mai iesi fum? E cenusa invartita de vanturi... Am cap ca sa port palarie, iar nu corOana; am ochi ca sa plang, nu ca sa vad; am maini ca sa mi le frang, iar nu sa poruncesc; am picioare ca s-alunec, iar nu ca sa-ncalec; am umeri ca sa anin sucmanul acesta, iar nu sa port mantia domneasca; vorbesc ca sa-mi povestesc nenorocirile, iar nu ca sa carmuiesc ostile si norodul; si am sabie nu ca s-o trag, ci ca sa sprijin pe ea hoitul netrebnic al copilului lui stefan cel Mare.
Mogardici: Lasa-te jos putintel, maria-ta...
Petru Rares: Nu sunt destul de jos? Cat sa ma pogor? Ca d-ar incaleca muntii unii peste altii si eu as incaleca pe deasupra lor, tot m-as simti adancit in pamant, cat ar fi de la pamant pana la varful muntilor!
Mogardici: Sa te odihnesti, maria-ta...
Petru Rares: Sa se odihneasca cine traieste, mortii nau nevoie de odihna!... (Genunea, plangand, ii saruta mainile.) Tu?... Saruti inchipuirea ta sarutand mainile care imparteau pieirea si binefacerile!
Genunea: s-acum ma mangaie ca si altadata...
Petru Rares: Crezi tu?
Genunea: Cum cred intr-unul Dumnezeu cel de o fiinta si nedespartita!
Petru Rares (iluminat): Caci eu purced de la tatal, si cine e impotriva mea impotriva lui este, si tatal e viu, si cine ma izbeste, izbeste pe tatal, si cine izbeste pe tatal ridica mana impotriva neamului, si mana i se usuca si cade-n tarana...
Logofatul Balos (cu lacrimile in ochi): Stai, mariata!
Petru Rares: Cum de nu s-au uscat mainile lor ridicate impotriva mea, si-a tatalui meu, si-a strabunilor mei?... Oh! am friguri, Oana... Friguri, Genunea... Aici ne vom desparti...
Mogardici: si eu sa raman singur?
Petru Rares: Cine? tu sau eu?
Mogardici: si eu, si maria-ta... si unde sa ma duc si un sa te duci?
Petru Rares: Tu incolo si eu incoace... Tu-n Moldova si eu in secuime. Tu sa mananci azima calda, framantata cu apa de la fantana din Suceava, si eu, de-oi mai fi, sa rod painica uscata a strainului, muiata cu lacrimile mele amari!
Genunea: Sa ma despart? Niciodata!... Cand te-i desparti maria-ta de sabie... (Petru Rares o priveste lung si face o miscare din cap ca si cum ar zice bine.)
Petru Rares: Uf! mi-e cald!... Va sunt domn or umbra caraghioasa a fostului domn?
Logofatul Balos: Ne-ai fost, ne esti, ne vei fi!
Petru Rares: Asa.. Suntem la sfat... Tu, Balos, ce sa fii? Ce esti, afara daca nu mi-ai lua locul... A! grozav te-ai pacali!... Tu sa-mi fii spatar...
Mogardici: Eu? Spatar schiop?
Petru Rares: Tu, Oana, vornic... Tu, Genunea... logofat e tat-tau... sa fii hatman si portar al Sucevei...
Genunea: in locul lui...
Petru Rares: Da...
Genunea: Mai bine ostas ca hatman...
Petru Rares: Ostasii nu intra-n Sfat...
Genunea: Paharnic...
Petru Rares: Prea bine, paharnic... inainte de Sfat... Paharnice, da-mi un pahar de Tokai...
Genunea (ii da cu mila causul cu apa): Poftim, maria-ta!
Petru Rares (gusta): Vinul tau e apa goala, si paharul tau e de lemn scobit ca jghiabul din care s-adapa vitele. Apa ta e vie si racoritoare si causul miroase a brad proaspat de langa Suceava! Niciodata apa n-a fost mai buna ca cel mai bun vin, si causul mai frumos lucrat ca cornul de aur al chezarului, caci nici un stapanitor al pamantului n-a fost slujit de un paharnic c-o inima mai buna, c-un chip mai luminos si c-o mana mai fermecatoare... Ah!... e cald... am caldura...
Genunea (rugator): Spala-te pe obraji, maria-ta... eu iti torn...
Petru Rares: Tu?... Toarna-mi... (Se spala.)
Genunea: si pe gat, pe dupa urechi... asa...
Petru Rares: Da-mi, paharnice, un stergar cu marginile alese-n fir de aur...
Genunea (cauta): Nu gasesc, maria-ta...
Petru Rares: Nu e un stergar in tot castelul Sucevii?
Genunea (isi ia broboada de la gat): A! am gasit!
Petru Rares (se sterge): Nici smirna, nici tamaia din Arabia n-ar mirosi asa de aromitor ca stergarul tau, paharnice... Miroase a fan cosit... Ah! miroase a Moldova! (il trec lacrimile.) (Toti plang.)
Genunea: Fie-ti mila...
Petru Rares: As vrea sa va fac sa radeti... O! mi-e mila de voi! Soarta nemiloasa ma face ca oriunde m-oi intoarce sa storc lacrimi... De n-ati fi aici, din stancile reci ar tasni lacrimi fierbinti!... Sa deschidem Sfatul... Despre ce e vorba?
Oana: Sa fim cu tine, frate, ori sa te lasam singur in pustietatile acestea?
Petru Rares: A! da! Sfatul a inceput... V-ati spus parerea... Sa mi-o dau si eu p-a mea... Balos, ca mai mare si mai vechi in Sfat, ce trage parerea domnului?
Logofatul Balos: E hotaratoare.
Petru Rares: in orice pricina?
Logofatul Balos: Totdeauna. Josean — locuitor al tarii de Jos, dupa vechea impartire administrativa a Moldovei.
Petru Rares: Ati auzit? (Toti pleaca capul in jos.) S-apucati incolo si incoa!... A! sa mai vad Moldova o data inainte d-a ma desparti... (Se ridica mai sus.) Da, vad fumurile din hornurile colibelor inaltandu-se spre cer, aud doina spusa din frunza si talanca turmelor ce se intorc de la pasune, dar nici sabiile sa lumineze ca fulgerul, nici sagetile sa piuie aruncate din arcuri, nici lancile grele ale iunacilor, nici coasele gloatelor amortite nu mai aud!... Peistea s-a intins in locul strigatului de biruinta!... Caci mi-ati umilit Moldova sa n-o mai cunosc!... Care din doua ma zguduie asa de strasnic: ravna de a domni, ori iubirea de tara?... Ah! as vrea sa fiu vornic, spatar, capitan, sutas... ostas sa fiu, numai sa fiu in Suceava!... si nu sunt nimic... nimic... nimic!... Un biet batran cersind adapost muntilor, o podoaba inchipuita de om in care salasluia un suflet tare, ce rataceste pe trambele albastrii si se pierde-n paclele pustietatilor! ...D-acum, Doamne, fa ce vrei cu mine! (Cade in genunchi, si toti ceilalti. Se roaga incet.) Sculati-va. Am zis rugaciunea, multumind Celui-De-sus de harurile ce-a trimis asupra noastra... si buzele au mintit, obisnuite sa spuie adevarul... si tu (isi ia sabia), care ai desfacut calea biruintei sub trei domnii (o saruta), piei in prapastie, sluga credincioasa! (O arunca in prapastie.) Din negurile unde te-ai dus va tasni apa bolborosind povestile trecutului, si urmasii, auzindule, vor crede c-aud basme!... S-a dus si ziua de azi, si nu ne-a fost mai usoara ca ziua de ieri... Soarele a apus... intunericul se lasa... Sa-mi iau ramas bun de la voi... Sa ma iertati... O! O! Oana! Nunea! Ce, plangeti?... Ah! veniti incoa... sa va sarut. (il trec lacrimile.) E, e... va trece... (Le saruta.)
Oana: Sa te duci sanatos si sa te-ntorci sanatos, frate!
Petru Rares (sarutand pe Genunea): Cum, tu nu-mi spui nimic?
Genunea (o ineaca plansul): Nu pot... oh! ca nu pot...
Petru Rares (lacrimand): Ar trebui sa fiu de piatra... Balos... (il saruta.) Sa ne vedem sanatosi daca ne vom mai vedea...
Logofatul Balos (plangand): Ne vom vedea, ne vom vedea, maria-ta...
Petru Rares: Harea... Mogardici. (ii saruta.)
Mogardici: (isi sterge lacrimile): Poi, poi, pe mine nu ma iei?... Sa se duca ei incolo si noi incoace... Da, da, mariata, ca tot aruncasi sabia in prapastie... Sa-ti fiu eu sabie... De ce nu?... Ca mie mi-a spus o tiganca din ghioc... Ei, ca tu ai s-ajungi sabia domnului...
Petru Rares: Ai s-ajungi, dar n-ai sa fii, ai ajuns, dar nu esti...
Mogardici: Noapte... scorburi... cerbi... ursi... si ursul e-al dracului, desi e fecior de popa...
Petru Rares: Ei, si daca ar fi ursi?
Mogardici: Maria-ta te-ai face mort si eu viu... Ursul nu mananca mortaciuni...
Petru Rares: Mort sunt intre vii... Destul, Mogardici... (il saruta.)
Mogardici: Pai, pai, eu nu te-am sarutat...
Petru Rares: Saruta... Nu miros a pamant?... Vecinica mea pomenire!
Genunea (o podideste plansul): Ah! maria-ta...
Petru Rares: Nunea, ce e, Nunea?
Genunea: Cand s-o crapa de ziua si s-or stinge stelele, voi pandi luceafarul meu de dimineata si-l voi ruga sa nentoarca printre stelele noastre pe luceafarul nostru datator de viata si de lumina...
Petru Rares: in Genunea apelor intinse si fara fund se frange fata luceafarului scanteietor... Vin vanturile, si apa se increteste, si fata luceafarului tremura, se rupe-n jos si se duce, se duce nesfarsit... Apa se tulbura, talazurile cresc, si luceafarul nu se mai vede... D-as fi stat eu oglindit in inimile tuturor ca in inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi smuls din inima Moldovei (O saruta.) Du-te... Duceti-va... si luati seama la brazii pe care i-am insemnat eu... Sa nu va pierdeti...
Logofatu Balos: De noi te ingrijesti?
Petru Rares: Eu sunt pierdut. (Se despart si pleaca.)
Scena III
Petru Rares, singur.
Petru Rares (pleaca incet): Se rupse si firul de paianjen care ma mai lega de Moldova... Singur, singuratatii... Descurca-voi drumurile ce duc la Ciceu?... s-acolo ce m-asteapta?... Doi copii mici si biata mea sotie... Cum ridici si pogori, Doamne, din nimic la marire si din trufie la umilinta! (S-aude un zgomot.) A!... Cruta-ma, mantuitorule, sa nu simt frica de oameni si de fiare! Sunt fara aparare... Pe palosul batranului stefan nimeni nu va mai pune mana... A!... Da... mi-e frica... mi-e frica... cu toate ca nu mai am la ce sa mai tin... s-as fi jurat ca nu voi cerca aceasta rusine... (Se naruie pietrele-n departare.) Ce-o fi?... A, orice-ar fi... (Punand piciorul p-o piatra, aluneca si cade. Nu se mai vede. S-aude dintre brazi.) O! mi-e frica si sa tac, si sa strig! (Vine repede pe al doilea picior de munte.) Cine e? Ce vreti?... Aud soapte!...
Scena IV
Petru Rares si cinci pescari.
intaiul pescar: Cine esti? si ce vrei?
Petru Rares (spaimantat): Tu ce vrei? Tu cine esti?
intaiul pescar: Om bun... (Se apropie.)
Petru Rares: Poti sa fii bun si de departe...
intaiul pescar: Cum tremura!... N-am la mine decat cutitul asta... De ce te sperii?
Petru Rares: Cutitul?... in mainile tale ar fi o primejdie, in mainile mele, un fir de iarba...
intaiul pescar (i-arunca cutitul): Na, ti-l dau daca tie frica...
Petru Rares: Mi-l dai?... Se vede ca esti om bun...
intaiul pescar: Nu ti-am spus?... Dar tu cine esti?
Petru Rares: Sunt o palpaire din soarele Moldovei, care s-a stins... o surcea care n-a sarit departe de bustean, un biet crestin care a fost un stapan strasnic...
intaiul pescar: Aveai voloace si maji multe...
Petru Rares: Ce maji?... Sunt maje, si mama a avut multe maji...
intaiul pescar: Pe legea mea... nu inteleg nimica, veriscane.
Petru Rares: Nici eu nu-nteleg... De ce ma-ntrebi de maji?
intaiul pescar: De, ca pescarul... in ce-as pretui stapanirea pe care ai pierdut-o?
Petru Rares (incremenit): Tu esti pescar?
intaiul pescar: Da, pescar... De ce te minunezi?... Suntem aci vro cinci...
Petru Rares: Sunteti pescari?
intaiul pescar: Suntem, vezi bine...
Petru Rares: Daca sunteti pescari, ce cautati pe varful muntelui?
intaiul pescar: Pai, aci, putin mai la vale, e un iezer in munte, si pescium si noi mrene si tipari...
Petru Rares (cu bucurie): Sunteti pescari?... O, Dolca, si eu niciodata n-am crezut in vedeniile tale!
intaiul pescar: Ce bucurie te prinse fara veste... Ciudat om trebuie sa fii!... O! si esti sangerat la mana, si lovit... Cine sa fii dumneata?
Petru Rares: Sunteti moldoveni?
intaiul pescar: Dupa lege si dupa limba tot aia am fi... dar noi suntem ardeleni... Iaca crucea... O facem ca ei...
Petru Rares: Cheama-i incoa...
intaiul pescar: Sa-i chem... Ma!... uiu-iu... Veniti incoa... cu d-ale gurii... ma...
Petru Rares: Da, ca sunt hamesit de foame...
intaiul pescar: ai manca ce-om manca si noi... pita rece... peste fript...
Petru Rares: Ce-o da Dumnezeu...
intaiul pescar: Ei, ca dupa vesmantul al de desupt... ai fi om de obraz...
Petru Rares: Am fost! (Vin si ceilalti patru pescari cu merindele pe care le aseaza jos.)
intaiul pescar: Iaca, ma, un om ratacit pe munte...
al doilea pescar: Buna seara, vere...
Petru Rares: Multumim dumneavoastra, vere.
al treilea pescar: Maine, cand s-o albi de ziua, ne-o fi si el de vrun ajutor...
al patrulea pescar: Stai jos, ce nu stai...
al cincilea pescar: Iaca, asa, ca mine...
Petru Rares: Cam ce sa prindeti voi pe peste?
intaiul pescar: E, acolea, niste oameni sarmani... Cat sa ne intolim si noi... mai cu coatele rupte, mai cu opincile sparte... Ce sa facem?
Petru Rares: stiti voi cat face un galben?
al doilea pescar: Ei, stim... Da dracu l-a vazut?
Petru Rares: il cunoasteti daca l-ati vedea? (pescarii fac ochii mari.)
al doilea pescar: Eu, nu...
al patrulea pescar: Eu, ma... c-am vazut, patru, lalde popa Dima din Varcauti...
Petru Rares: Era ca ista?
al patrulea pescar: Ca asta... tocmai... leit-poleit!
intaiul pescar: Sa-l vad si eu...
al treilea pescar: si eu...
al doilea pescar: Ad si mie... i-i... frumos ban... si e de aur!
Petru Rares (scoate o punga): A voastra e toata, de ma-ti trece, fara sa ma simta nimeni, pana la castelul baronului Feldici... Sunt saptezeci... (pescarii raman cu gurile cascate.)
intaiul pescar: saptezeci?
al patrulea pescar: Doamne, Doamne, Doamne... (Se inchina.)
Petru Rares: Oameni buni, eu sunt Petru Rares, pana ieri voievodul Moldovei si-al secuimii.
intaiul pescar: Petru-voievodul?
al doilea pescar: Cel care spaimanta Brasoul?
al treilea pescar: Cel care... (pescarii cad in genunchi inaintea lui Petru Rares.)
intaiul pescar: Iarta-ne, maria-ta, iarta-ne...
Petru Rares: Nu mi-ati gresit cu nimic... De ce sa va iert?...
intaiul pescar: Te trecem, si n-are sa stie nici cucul... Te dezbracam pe tine (arata p-al treilea pescar) si imbracam pe maria-sa... ii punem in spinare o maje... si-l trecem...
Petru Rares: Multumescu-ti tie, imparate ceresc, ca ai aprins soarele, sa se coaca graul... luna, sa strabatem cararusile... stelele, sa impodobeasca cerul... si o raza de nadejde in sufletul oropsitului tau rob Petru, feciorul Raresoaiei s-al lui stefan cel Sfant!
Cortina
Luceafarul - actul 1
Luceafarul - actul 2
Luceafarul - actul 3
Luceafarul - actul 4
Luceafarul - actul 5
Aceasta pagina a fost accesata de 2650 ori.
