Luceafarul - actul 3
de Barbu Stefanescu Delavrancea
O dumbrava de stejari aproape de varsarea Cirimusului in Prut. in fata, o rariste. un cort. in departare se vad malurile Prutului. Trunchi de copaci rasturnati.
Scena I
Genunea, un ostas ranit, Corbea, mai tarziu, Smil.
Genunea (c-o carte de rugaciuni): Dau sa ma rog si-mi aluneca ochii pe randuri... Gandul, la mainile lui aspre care mangaie asa de potolit. O, Doamne, indura-te, apara si pazeste pe domnul tarii...
un ostas (ranit, vine din stanga): Olecuta de vin...
Genunea: indata... (ii da ulcica.) Te doare?
ostasul: Nu ma doare... Ma ia cu sfarseala de la lingurea... Multumim... (Se duce. Corbea vine din dreapta.)
Genunea: A! Corbea... Iar dumneata?
Corbea (rasufla repede): Iar...
Genunea: Cauti pe domn?
Corbea: Nu... nu pe domn...
Genunea: Pe vornic?
Corbea: Nici pe vornic...
Genunea: Pe tata?
Corbea: Nici pe Logofatul Balos...
Genunea: Ei, pe cine cauti?
Corbea: Caut pe cineva... M-a trimis...
Genunea: Cin te-a trimis?
Corbea: Am uitat cine m-a trimis...
Genunea (surazand): Sufli ca un cal dupa ce-a ridicat la deal o povara...
Corbea: Da, suflu, mai greu ca armasarul care ma dusen spinare.
Genunea: Stai... (I-arata un copac.) Sa-ti dau nitel vin...
Corbea: Multumim, stau...
Genunea: Poftim, bea...
Corbea (aduce oala la gura): Am baut, multumim...
Genunea: Ai venit repede?
Corbea: Foarte repede...
Genunea: De departe?
Corbea: O, de departe...
Genunea: Dincotro?
Corbea: Dincolo... ba nu, de la apus... nici de la apus...
Genunea (surazand): ai fi venind de undeva...
Corbea: Mi-am uitat ca pamantul... Sa ma odihnesc... Mi-a luat Dumnezeu mintile...
Genunea (pune mana pe mana lui): Ce caldura ai!
Corbea: Da, am caldura...
Genunea: si cum ti se bate inima!
Corbea: Da, imi bate...
Genunea: Sa te fi certat domnul?
Corbea: Niciodata nu m-a certat domnul...
Genunea: Parca iesisi din batalie...
Corbea: in batalie n-am inima...
Genunea: Ei, ce ti s-a intamplat?
Corbea: O, nimic...
Genunea (privindu-l lung): Corbeo, si alaltaieri nu stiai de unde vii si ti se batea inima...
Corbea: alaltaieri?... Am venit incet... si deodata o truda din senin...
Genunea: alaltaieri... bine... Dar azi? Fiindca venisi repede si de departe?
Corbea: Se vede... Stai, Nunea!... De ce nu stai?
Genunea: Dumneata esti ostenit, eu nu sunt ostenita...
Corbea: Stai... fiindca... nu esti ostenita...
Genunea (surazand): Mai departe or mai aproape?
Corbea: unde vrei, Nunea...
Genunea: Ciudat!... Dumitale ti-e frica de razboi? Bleau — tinichea; tabla de fier cu care se imbraca la capete osia carului.
Corbea: Mie?... O, nu!
Genunea: Dar iti place?
Corbea: Nu stiu... De-i place domnului, imi place si mie...
Genunea: Atunci... povesteste-mi cum te-ai batut la Feldioara...
Corbea: M-am batut cum se bate...
Genunea: Spune-mi peste cati ostasi erai, cum i-ai dus, cum ai luat prapurul craiesc, cum ai fost ranit, unde, cine tea ingrijit... asa...
Corbea: Sa fi avut ca la o suta. Eu mergeam inainte si ei dupa mine, pana am ajuns la al cu prapurul. L-am palit si iam luat prapurul. Vornicul Groza mi-a zis: Ce faci, Corbeo? Ce sa fac?... M-a insfacat si... nu mai stiu... M-am pomenit intr-un cort oblojit la genunchiu stang, la umarul drept si la cap... si m-a ingrijit Dumnezeu... Nu stiu sa povestesc...
Genunea (razand): Spune-mi un basm...
Corbea: Basmul e ce s-a intamplat altora, si eu nu stiu sa insir ce mi s-a intamplat mie...
Genunea (razand): Nu stii nici unul?
Corbea: Ba... as sti unul...
Genunea: E, spune-mi-l...
Corbea: As sti unul... c-o fata frumoasa, frumoasa, de inghetau apele, si c-un baiat nalt si urat...
Genunea: Daca era nalt, nu era urat...
Corbea: ...care se batea cu zmeii si cu sacuii...
Genunea (razand): Cu cine?
Corbea: ... cu zmeii si cu... Muma-Padurii... si-i biruia...
Genunea: A, daca se batea si-i biruia nu era urat...
Corbea: ...caci iubea pe fata frumoasa-frumoasa... si ea nu-l iubea...
Genunea: Ce proasta!
Corbea: ...si nici nu aflase ca baiatul o iubea...
Genunea: Ce neroada!
Corbea: ...si baiatul nu-i spunea...
Genunea: Ce prost!
Corbea: ...ca-i era frica...
Genunea: O! ce nerod!
Corbea: ...pana a murit mai mult vrand ca nevrand...
Genunea: Saracul!
Corbea: si fata, afland de cate se petrecusera, a plans... a plans... si-atat.
Genunea: Saraca! si de ce-i era lui frica sa-i spuie?
Corbea: Vezi ca ea era de neam si el un biet taran ajuns dupa multe si multe...
Genunea: si daca era taran? Era viteaz, nu era de rand.
Corbea: si-avea mainile aspre si parlite, si-ale ei erau albe si rumene...
Genunea: s-ale domnului sunt aspre... si sunt asa de bune, ca toata ziua le-as saruta...
Corbea (tresarind): si el banuia ca ea iubea pe altul...
Genunea: Cum iubea pe altul?
Corbea: Cum se iubeste...
Genunea: Cine-i spusese?
Corbea: Nimeni... Simtise el...
Genunea: si ea era iubita de al pe care-l iubea?
Corbea: Nu stiu...
Genunea: Ce trista poveste!
Corbea: Daca nu stiu alta mai vesela... Te rog, da-mi olecuta de vin... (Genunea se duce sa-i aduca. Corbea se uita dupa ea.)
Genunea: Poftim, Corbea... Nu bei?
Corbea: Nu... nu mi-e sete...
Genunea: Zisesi ca...
Corbea (emotionat): Mi s-a parut... Se va sfarsi curand...
Genunea: Ce sa se sfarseasca?
Corbea: Povestea mea...
Genunea: Nu s-a sfarsit?
Corbea: Nu inca... mai e...
Genunea: N-a pierit el? Nu l-a plans ea? Ce mai e? (S-aude zgomot. Vine Mogardici si Sandomir.)
Scena II
Genunea, Corbea, Sandomir si Mogardici. Mai tarziu, Smil. (Mogardici si Sandomir vin din partea stanga. se opresc putin si privesc la Genunea si Corbea. Mogardici e cu o cicatrice proaspata.)
Mogardici (lui Sandomir): Frumoasa de pica, o icoana... Sarutam dreapta.
Sandomir: si p-a stanga...
Mogardici: P-amandoua...
Genunea: Dincotro?
Mogardici: D-aci, de langa dumbrava... (Lui Corbea.) si tu ce te plimbi asa?
Corbea: Asa ma plimb eu...
Mogardici: Eu de ce nu ma plimb?
Genunea (razand): Apoi dumneata esti...
Mogardici: Sunt... de ce sa nu fiu? Ce te uiti asa?... Nu-mi sade bine?... Cam razbuzata crestatura asta... Ca mi-a zis doftorul Smil: Nu pune muna, ca nu esti cupil. A! o sa te faci urat ca dracu! Ei, parc-ar fi obrazul lui voda! zic eu. si daca n-o sa fie... nu e al dumitale? si daca e al meu, ce? zic eu. Ca Maria mi-a spus: No, ca nu face ghignica, ca borbatul sa nu hie mai slut ca Ducase-n pustii. (Sandomir si Genunea rad.) si Maria e teapana, si grasa, e dintr-o slana, cum zice ea.
Genunea (razand): Cine e Maria?
Mogardici (aratand pe Sandomir): Sa-ti spuie el, ca el stie...
Sandomir (razand): Iubita lui...
Genunea: Asaaa... asa, badita Mogardici?
Mogardici: Ba vezi ca nu... Daca m-a ales ea pe mine! Ca un mal... Din ea ai taia si-ai face patru ca dumneata...
Genunea (razand): s-o iubesti?
Mogardici: Cum sa nu?... S-ar putea?... si anul asta iam scris... Maria, langa Feldioara, la Zierer sasul, cu anul bagata...
Genunea (rade): si de cand n-ai vazut-o?
Mogardici: Merge p-al saptelea...
Genunea (razand): De sapte ani?... si-ti scrie?
Mogardici: Niciodata!
Genunea (razand): S-o fi maritat?
Mogardici: Treaba ei...
Genunea (razand): O fi murit?
Mogardici: Dumnezeu s-o ierte!
Genunea (razand): Atunci, cum o iubesti?
Mogardici: Iaca, iaca, iaca... Ce razi? Ce e de ras?... Iaca bine!... De cate ori imi cade cat-o puica in palma, eu ma gandesc la Maria si mi se pare...
Corbea (aspru): Mogardici!
Mogardici: Ei, asta e! Genunea a venit cu noi s-a noastra e... S-a deprins ea, ca multe a auzit...
Genunea: si rugaciuni, si sudalmi...
Mogardici (scoate un petec de piele): Sandomir, ia uitate tu... bine-oi fi scris?
Sandomir: Daga Maie, tot gasa esti, sa nu te mai ingasi. (Rade.) Lipsesc toate ratele...
Mogardici: Iaca... Iaca... si ce radeti?... (Genunei.) Eu rad de rata dumitale?... Ia citeste, Corbea... or tu nu stii sa citesti?
Corbea: Am invatat si eu...
Sandomir: De cand?
Mogardici: De cand iubeste... Corbea... e balaie, smeada sau roscovana? Vadana sau fata mare?
Corbea: Te tii de fleacuri... om batran...
Mogardici: Eu, batran?... Acum sa vad pe Maria, si Grozav as intineri!... Nu te supara, Corbeo, ca viata ostasului ce e? Ca fulgul pe apa, ca frunzele codrului... Vine toamna... randuri-randuri se scutura... si ne vine randul si noua... De n-am sugui, ne-am alege cu zile pustii si-am inchide ochii fara pic de mangaiere... Adu mana... Tu esti trist... Nu stiu ce ai... Te-ai schimbat... inainte nu vorbeai si erai vesel... Acum vorbesti si suferi...
Corbea (trist, ii da mana): Sa ne iertam, Mogardici...
Mogardici: Sa ne iertam? De ce sa ne iertam?
Genunea: De ce sa va iertati?... I-ai facut ceva? ti-a facut ceva?
Corbea: Iubirea e taria ostirii...
Sandomir: Are dreptate... Eu iubesc pe vitejii mei si ma bat voios, ostasii mei pe mine si ma scot din nevoi...
Mogardici: Voda nu fu p-aici?
Genunea (ingrijorata): De ieri s-a dus cu niste izvoade si n-a mai venit...
Mogardici: Scoate izvoade? Pregateste nunta!
Corbea (tresarind): unde mi-s mintile?... Pe domn cautam... (Iese repede prin stanga.)
Genunea: Ciudat... bietul Corbea!
Sandomir: Ca si cum n-ar fi in mintile lui...
Genunea: si mi-a spus o poveste trista, trista... un baiat care iubea pe o fata, si nu-i spunea, si-i era frica... Povestea nu era trista, el era trist... De v-as spune-o, ati rade...
Mogardici: Eu banuiesc c-ar fi...
Genunea: Ce banuiesti, Mogardici?
Mogardici: Dumneata ma intrebi?
Genunea (pe ganduri): De ce nu?
Mogardici: Sa ma incredintez eu, si-ti spui...
Genunea: Sa te incredintezi?... Nu s-a sfarsit povestea lui?... Ah! trista fu povestea pe care mi-o spuse. (S-aude zgomot. Smil intra prin dreapta. Genunea ii iese inainte.)
Mogardici: Ma Sandomir... Corbea iubeste pe sor-ta!
Sandomir: Oare?... Asa sa fie?
Genunea: Smil...
Smil: Nunea...
Genunea: Ai multi?
Smil: De la harta din urma vro douazeci... Eu nu stiu ce le fac, ca li se inchid ranile ca si cum ai carpi o rochie rupta...
Genunea: Sa te sarut, Smil...
Smil: si de ce sa ma saruti? Iu sunt batran... Iu sa te sarut pe dumneata...
Genunea: Ca-i ingrijesti bine... (il saruta.)
Smil: Intra fara sa se vaiete... unul cu mana rupta, altul cu falca zdrelita... si ies fluierand... P-un biet... cum ii zice... asa... iunac, l-au adus leorca de sange... coastele rupte... maruntaiele borsite... si n-a scos un oftat... L-am ingrijit nu zic bine, nu zic rau cat am putut, cat am stiut... N-a vrut Dumnezeu... Ieri noapte mi-a zis: sezi la capul meu saprinde o iasca. Am aprins. A miscat buzele ca si cum s-ar ruga... S-a inchinat ca voi... A intors capul... A rasuflat adanc... si si-a dat sufletul... O! viteji sunt moldovenii cum n-am mai vazut!... si Mogardici a fost pe la mine... o! ho! ho!
Mogardici (imitand pe Smil): si Mogardici a fost pe la mine...
Smil: al dracului ca cupilul lui tat-sau...
Mogardici: Ca cupilul lui tat-sau...
Smil: Cum ma miscam de langa el, el cu mana hat! (Se ciupeste de obraz.)
Mogardici: El cu mana hat!
Smil: Parca-l manca ceva... Pana s-a facut ca un drac!
Mogardici: Taci! ca-mi amintesti de Maria!
Smil: Ce Marie?
Mogardici: Ce, nu stii?... Brasoveanca, de... langa Feldioara... La Zierer sasu... Bagata cu anu...
Smil: Baga-te tu la dracu cu anu, nu cu luna...
Sandomir (razand): Nu te supara, Smil...
Genunea (razand): Asa e Mogardici, vesel si nebun...
Smil: El s-a facut mai urat ca dracu... Nu ma pot uita la el!
Mogardici (se repede si ia pe Smil in brate): Smilica, neica...
Smil: Lasa-ma, lasa-ma... Sa nu spui la cineva ca te-am ingrijit iu...
Mogardici: Dar ce am, bre omule?
Smil: Dar ce n-ai?... Cu barba ca un tap, cu parul necisalat, cu ochii ca de broscoi si cu obrajii rupti... Ai, ai, ti-e mai mare mila de sufletul lui dac-o fi avand suflet...
Genunea: O, Smil, Smil...
Smil: Lasa-l, Nunea, ca nu m-asculta... Sa nu te mai imbolnavesti... Sa te duci dracului de pomana, scarnaghia dracului!... Asa bulnav nu-mi trebuie!
Mogardici: Daca ma raneste, ma?
Smil: si tot la obrazu ala... intoarce tu si p-alalalt, c-asa scrie la voi la evanghelie... i... urat esti!... Pacat ca nu mai am fasii curate...
Genunea: Fasii curate? Stai... (Se duce si cauta in cort.) (Mogardici ia pe Smil de barba.)
Mogardici: Smil... Smilica...
Smil: Ca d-astea esti un nebun bun...
Genunea (vine cu albituri in maini): Smil... mai am doua camasi curate... Sunt de in... Le daruiesc ranitilor tai...
Smil: Cum se poate? Dumitale nu-ti trebuie? si cum sa le fac?
Genunea (rupandu-le): Asa!
Smil (emotionat): O! Doamne, Doamne, isi da si camasa de pe ea ca sa aline durerile moldovenilor! Sfanta tara in care cresc barbati asa de viteji si femei asa de bune! (Smil ia camasile, o saruta pe frunte si se duce prin dreapta. S-aude buciumul.)
Genunea: Vine domnul!
Scena III
Petru Rares, Logofatul Balos, Vornicul Groza, vistiernicul Matias, Parcalabul Liciu, Genunea, Mogardici si Sandomir.
Petru Rares (imbracat in zale): Genunea, credeai ca nu mai vin? (O saruta.)
Genunea: Mai degrab as crede ca nu m-am nascut decat sa cred ca luceafarul diminetii apune si nu mai rasare, ca domnul Moldovei se duce si nu se mai intoarce!
Petru Rares: Balos, tu visasi cand zamislisi pe copilul ista, si-ti intrecusi visul cu fiinta ce faptuisi... Pacat ca n-a fost baiat si-ar fi fost mai pacat sa nu fie femeie!
Logofatul Balos: ...Bat-o s-o bata de copila... Ei ii plac neodihna, framantarile si razboiul...
Petru Rares (catre Mogardici): Dar tu?... Ma-a! Ce teai schimbat?
Mogardici: Asa pai eu, mai frumos, de doua zile, mariata.
Petru Rares (surazand): Cati ai?
Mogardici: 700 fara 5. unul si unul. Ma duc, se duc, biruim sau vecinica pomenire...
Petru Rares (facandu-le semn sa iasa): Mogardici, Sandomir, fiti gata, cu mana pe fraie, cu picioarele in scari... (Se duc prin dreapta.) Nici o stire de la hatmanul Mihu?
Vornicul Groza: Nimic... S-a dat afund...
Petru Rares (ingrijorat): Cu 10.000 de oameni?... Ce sa fie?... A, nimic... Boieri, cand credeti ca ne vom izbi cu lesii?... Genunea, stai, du-te, cum vrei...
Genunea: Ascult nu numai de vorba, ci si de glasul mariei-tale... (Iese prin stanga.)
Petru Rares: E, cand?
Logofatul Balos: Maine, poimane...
Vornicul Groza: Sabia gata, am sters-o de sangele dacum doua saptamani...
Visternicul Matias: Dupa izvoadele mariei-tale, ce chibzuiesti?
Petru Rares: Eu am intocmit izvodul, dar batalia natarna de buzduganul meu.
Visternicul Matias: N-as crede ca cercetasii marietale sa nu-ti fi adus vesti pe care noi nu le cunoastem...
Petru Rares: Ieri iesii din tabara, cu noaptea-n cap, si ma intoarsei pe dara pe care am tras-o de la Obertin... eh!... incoa. Luai pe Corbea. intalnii un sat. Ardea. Nici un om. Trecui campia cu balarii cat canepa. al doilea sat. Cenusa rece. Nici un om. Urmele noastre le suflase vantul. Satele parjolite aratau pe unde trecuseram. Ma oprii. Corbea descaleca. Urechea la pamant. Parca-mi slomneste. si scutura din cap. Descalecai si ascultai si eu. Nimic. Ma uitai la Corbea. un suras de pe alta lume. Maria-ta, ti-aduc stiri de te intorci inapoi. Bine. Disparu ca o sageata. Ma intoarsei. il asteptai, dincoace de Prut, toata noaptea. impiedicai calul.
Ma pusei pe branci. si dus a fost... Privii la stele pana-mi cazura pleoapele si adormii... Azi dimineata ma desteptai, ma uitai, nimic. Ma inchinai pentru sufletul lui Corbea... Pinteni calului... Masurai inca o data campul unde ar fi sa stea batalia... Ei, cand ne vom bate?
Vornicul Groza: Cand poruncesti, maria-ta!
Petru Rares: Chiar acum!... Nu e un ceas de cand veni Corbea...
Vornicul Groza: A venit? O! saracu!
Petru Rares: Nu credeam ochilor. Corbea? Da, mariata, si lesii s-apropie, sunt la o posta d-aici... Cati sa fie? Ca la sapte mii. toti calari? toti in fier si pe cai mari. Puscasi au? Nu. Sa-i momim... Pe cin sa trimit c-o momeala buna? Pe mine! Tu? Ostenit si galben... nu se poate! Sunt rosu si se poate! Vorbi rastit. Ma uitai lung. Credema, maria-ta, se poate! De data asta, rugator. Bine! Ia 500 de calareti sprinteni, iesi inaintea lesilor si momeste-i. inaintezi cu gandul de fuga; nu te-apropii prea mult, sa nu te invaluie; te desfasuri si te strangi; o iei indarat si iar te-ntorci... s-asa i-aduci pan la povarnisul vaii si iti dai drumul pe sub perdeaua padurii. Am inteles. si se facu nevazut.
Vornicul Groza: O! Sireacu!
Petru Rares: La stanga, padurea de stejari; la dreapta, rosatura, bahna, mocirla, stufis, balta; in fund, padurice si maracinis, dese ca tarnul... Aci, piota cu arcurile... Cati avem?
Vornicul Groza: O mie cinci sute.
Petru Rares: Numeri si pe morti...
Vornicul Groza: Am implinit golurile...
Petru Rares: Da?
Vornicul Groza: Vezi bine!
Petru Rares: Vitejii, cu caii de frau, sa se strecoare prin padurea de stejari pan la culmea dealului care coboara oblu. Acolo s-astepte pe lesii care vor da devale; sa incalece si sa cada in coasta si in spatele lor. Asta e treaba de om, si viclean, si viteaz, si hotarat. Ce gandim cu raceala sa faptuiasca cu caldura... Ce credeti?
Vornicul Groza: Logofatul Balos e si viteaz, si hotarat.
Logofatul Balos: Ba, Vornicul Groza. Cred ostasii in el mai mult decat in mine. Sa porunceasca, eu ma supui. Voi chibzuiti, eu ma bat. Voi prastie, eu piatra.
Petru Rares: Biine!... Groza ia p-ai lui Sandomir, p-ai lui Cremene, p-ai lui Burla si p-ai Spanului, 1.800 de viteji. Tu sa pai mai mult decat sa fii si sa nu fii decat in clipa hotaratoare. Parcalabul Liciu sa randuiasca arcasii in padurice, si sa ploua sagetile, dar...
Parcalabul Liciu: Ca ploaia de la munte... Sa rapaie si sa se opreasca, si iar sa rapaie, si iar sa se opreasca...
Petru Rares: Asa, batrane, asa, tatuca, asa...
Logofatul Balos: Raman ai lui Mogardici...
Petru Rares: si eu ce sa fac?
Logofatul Balos: Ai chibzuit... sa stai deoparte...
Vornicul Groza: Eu si cu Balos le cadem in spate si-i vanturam la vale, intre padure si bahna, si-i ducem pana la fund. Aci Liciu ii improasca cu sagetile. Vor cauta scapare. Rosatura de oi le sta deschisa. Vor napadi cu caii lor greoi in bahna, in mocirla, in stuharai, in balta...
Petru Rares: Lesii ar putea sa mai faca doua invartituri: una spre padure la dreapta lor cum vin alta impotriva ta...
Vornicul Groza: in padure sunt topiti... Liciu...
Parcalabul Liciu: Scot arcasii din crang, invartindu-i ca o poarta care s-ar inchide... Arcurile jos... Mana pe toporisti... Ei calari, abia strecurandu-se prin padure, noi, pe jos, dupa copaci, alergand, lovind, in coaste, in spate...
Petru Rares (lui Groza): Sa nu se-ntoarca impotriva ta...
Vornicul Groza: Nu se poate!
Petru Rares: Lupii, incoltiti, napustesc asupra vanatorilor...
Vornicul Groza: Nu se poate!
Petru Rares: Sa zicem ca s-ar putea...
Vornicul Groza: Nu zic!
Petru Rares: Baga de seama, Groza, baga de seama!
Vornicul Groza: Pornit, si prin ziduri! ii sparg si-i risipesc, in padure sau in bahna!
Visternicul Matias (suparat): Bine, voi bine, dar eu?
Petru Rares: Tu, Mogardici, sa ramaneti... ramai si eu!... (Catre Balos si Groza.) si sa dati chiote. Chiotul aprinde inchipuirea; omul pare mai mare, oamenii par mai multi, sporeste crezul si da biruinta!
Logofatul Balos (trage sabia): Bu-bu-bu...
Petru Rares: Acum sa juram (toti trag sabiile si le incruciseaza) pe apa, pe paine, pe soare si pe sfanta Troita ca vom lupta, nu ca boierii Moldovei, ci ca fiarele Libanului!
toti: Juram!
Petru Rares: un ceas de cand se duse Corbea... Matias, sa vie Mogardici... (Matias iese prin stanga.) Voi... (Se duc prin dreapta.) Logofatul Balos (dintre copaci): Bu-bubuuu!
Petru Rares: O! neamul Bubuiugilor... Caci n-are Moldova boieri numai ca tine si tarani numai ca Corbea!
Scena IV
Petru Rares, Genunea, mai in urma, Smil si Mogardici.
Genunea (vine repede din dreapta): Doamne...
Petru Rares (o saruta): Ce sunt maririle si slava alaturea de farmecele tale? Amagiri... desertaciuni...
Genunea: O, doamne!
Petru Rares (dus pe ganduri): si cand ma gandesc ca d-atatea ori am strans in bratele mele aceasta comoara, mainile mele nu s-au poleit? Nu s-a scuturat nimic din podoaba ta asupra barbatiei mele?... Asa ar gandi, avandu-te aici, orice tanar... eu sunt ostas si domn!... Groza se strecoara prin padure... Cine ti-a daruit ochii si luminile care picura, incotro se duc, doua rotocoale mai senine ca cerul si mai albastre ca floarea inului?
Genunea: O, bata-i focul de ochi...
Petru Rares (pe ganduri): Liciu impanzeste crangul...
Genunea: Ce zici, maria-ta?
Petru Rares: Zic ca tu esti cel mai frumos copil din lume, si, d-ai avea aripi, ai zbura in vazduh!... Vin ai?
Genunea (repede): Sa-ti dau?
Petru Rares: Corbea, incaierandu-se, apropie incaierarea...
Genunea: Cum?
Petru Rares: Zic sa dai ranitilor, sa prinda la inima...
Genunea (cu bardaca in mana): Am dat la cati au venit... Bea...
Petru Rares: Fereste-te sa nu-ti sorb si mana... (Bea.) Sandomir, nu asa de repede...
Genunea (uitandu-se imprejur): Sandomir?... Nu-l vad pe Sandomir...
Petru Rares: si-ar trebui ca ochii tai sa patrunda codrii si zidurile... frumusetea lor sa netezeasca calea si mangaierea lor s-apropie totul... Mai degrab, Matias!
Genunea: Ce ai, maria-ta? Vorbesti si ce te gandesti...
Petru Rares: Sa vorbesc pe negandite?
Genunea: Vreau sa zic ca te fura gandurile...
Petru Rares: Ma gandesc ca omul nu stie cand ii vine ceasul... N-auzi un ropot de cai?
Genunea (cu frica): Nu... nu aud...
Petru Rares: O misuna prin padure, si crengi rupte, si frunze calcate?
Genunea (asculta): Deloc...
Petru Rares: Pune urechea la pamant... sau nu... Obrajii tai s-ar cobori mai jos ca talpile mele, si Dumnezeu a pus obrajii tai mai presus de scaunul pe care stau eu... (Tresarind.) Nu-i vezi?
Genunea (infricosata): O! maria-ta, ce ai?
Petru Rares: Ostenit... Ast-noapte n-am dormit...
Genunea (ii saruta mana si i-o mangaie): Culca-te oleaca, maria-ta...
Petru Rares: Sa ma culc?... Tocmai cand norodul imi striga: Sus, ca esti domn!...
Genunea (o trec lacrimile): As vrea... dar nu mai vreau nimic...
Petru Rares: Ba sa vrei ceva: sa biruim! (Genunea tresare. Mogardici vine din dreapta.) Ai venit?
Mogardici (concentrat): Am...
Petru Rares: Caii, odihniti?
Mogardici: Mancati, odihniti, inseuati.
Petru Rares: Porunca sa incalece...
Mogardici: Poruncit.
Petru Rares: Caii mei...
Mogardici: Pregatiti...
Petru Rares: Sa-i aduca.
Mogardici: Adus.
Petru Rares: Patru?
Mogardici: Patru.
Petru Rares: Sa te tii gata, sa pornim...
Genunea (chinuita de griji): unde, Mogardici?
Mogardici (uitandu-se repede la domn): La nunta.
Genunea: Ce nunta?
Mogardici: A mea!
Genunea (suparata): altadata spuneai, glumeai, acum: patru? Patru!... Ai? Am!... si fata crunta...
Petru Rares: Ca la nunta lui...
Mogardici: Ma cununa voda!
Genunea: De ce asa de scurti si de repezi la cuvant?
Mogardici: Ma grabesc, ca la nunta, n-am vreme...
Petru Rares: Pleaca si sa m-astepti.
Mogardici: Cu bine, maria-ta!
Petru Rares: Sa dea Dumnezeu!
Mogardici: Amin! (Se duce repede prin dreapta.)
Genunea: O! doamne, crezi ca sunt copil? (Smil vine din stanga.)
Petru Rares: Smil, nu prea ai de lucru...
Smil: Daca imparatesti si peste lei si peste miei... Sanatosi? Lei!... Raniti? Miei!... ii leg? Iar zmei... unul nu mai e in cortul de adapost... de ce s-au grabit?
Petru Rares: Ca la nunta... Cunun pe Mogardici...
Smil (razand): O, frumos ginere... n-am ce zice...
Petru Rares: O, viteaz soldat!
Smil: Sa nu-si sperie mireasa...
Petru Rares: O ia cu binisorul... De nu?... Repede, in goana calului. si se face frumos, ca o mie de oameni intorc capul dupa el! De zece ori am chefuit la nunta lui Mogardici!
Smil: Ce spui?... D-atatea ori s-a insurat?
Genunea: si se-nsoara si Mogardici, si Cremene, si Sandomir, si Balos...
Smil: O!
Genunea: ...si Vornicul Groza, si vistiernicul Matias...
Smil: alei!
Genunea: ...si Parcalabul Liciu...
Smil: si mosneagul cela?
Genunea: ...si maria-sa Petru-voda...
Smil (razand): Oameni insurati si batrani... incai, la voi, n-o sa se stie care sa fie socru, ginerele or tatal? Sandomir si Logofatul Balos! Ei, si daca s-ar zapaci miresele? Are sa intre fata la tata si mama la baiat... A, se pricep ele mai bine... Se duc amandoua la Sandomir... (incet Genunii.) La ce asculta?
Genunea: Sa inceapa lautarii...
Smil: Ei, nu zice fleacuri, Nunea... Ce vorbesti asa, fara sa razi?
Petru Rares: Ascultati...
Smil: Iaca, ascult...
Petru Rares: N-auziti nimic?
Genunea: Nimic...
Petru Rares: un vuiet ca de mare rascolita... Oh! d-ar izbuti Corbea...
Genunea: Corbea?
Petru Rares: ...sa-i vare ca-ntr-o albie...
Genunea (pe ganduri): Povestea nu s-a sfarsit?
Petru Rares: ...l-as face spatar...
Genunea (inspirata): Va izbuti, maria-ta!... Povestea nu s-a ispravit!
Petru Rares: Ah!... Pocutia este a mea!
Smil: Nu esti, maria-ta, Petru-voda... si dumneata, Nunea, fata lui Balos?... Eu nu va inteleg!
Petru Rares: Ia!... O rapaiala!
Genunea: Da, da...
Smil: E vantul, maria-ta!
Petru Rares: Ce vant!
Smil (la o parte): si fata si voda, sa juri ca n-ar fi in mintile lor... Doi nebuni... La asta nu ma pricep...
Genunea: S-ar auzi si glasuri...
Petru Rares: Nu inca...
Smil: Aude si glasuri... dar cand o auzi si maria-sa?
Petru Rares (pune urechea la pamant): Asculta, Nunea!
Genunea (pune urechea la pamant): Ascult!
Smil: E, vorbiti ca oamenii...
Petru Rares: Ai auzit?
Genunea: Auzit!
Petru Rares: Strigatele alor nostri au inceput...
Smil: Vantul, maria-ta, clatina codrul...
Petru Rares: O, Smil, un copil pricepu, si pe tine nu te taie capul!... Ce vant? Nu vezi? Copacii, ca de piatra...
Smil: Ce sa fie?... Sa fie batalie?... Ai lui Mogardici nu se misca... si nu-i aud: alelei!... Doina! Doina!
Genunea (tresarind): A! Sabia, maria-ta!
Petru Rares: Prea devreme!
Smil (auzind zgomotul bataliei in departare): O! ce neghiob, Smil, ce neghiob!... Mai limpede ce vorbeau ei, si iu sa nu-i pricep! (Speriat.) Ia sabia, maria-ta, de ce stai!
Petru Rares: Ca sa birui! (Se inchina. Genunea se inchina si ea. Smil, privindu-i cu spaima, se ia dupa ei, incepe crucea, si se opreste.) Nunea, sabia!
Genunea: (se repede in cort si-i aduce sabia lui stefan cel Mare): Sabia lui Hristos!
Petru Rares (ia sabia si o trage afara): O! d-ar pretui ea in mana mea tanara inca cat pretuia in mana lui de batran, ar fi destul s-o arat, si biruinta sa pluteasca asupra ostasilor nostri!... Ce mormai, Smil?
Smil: Ca norocul sa nu se desparta de prapurul Moldovei si glasul mariei-tale sa sune ca tubele care daramara zidurile Ierihonului!
Petru Rares: Nunea, coiful! (ii da coiful.) Otel mort, vei scanteia de manie ca sa stralucesti de bucurie! (Genunea da sa sarute pe Rares.) N-am vreme! Ah! de ce Dumnezeu nu facu pe om ca sufletul din el! Va las, ma duc, zbor! (Iese repede prin dreapta si se aude strigand.) E! Mogardici! Mogardici!
Mogardici (s-aude si nu se vede): Aici!
Petru Rares: Calul!
Mogardici: Pe tintes?
Petru Rares: Fa-te vijelie, tintes, si haiti!
Scena V
Genunea, Smil, doi ostasi raniti, un moment, Petru Rares. (S-aud tipete topite intr-un vuiet. Cat dureaza aceasta scena, dureaza si ropotul bataliei.)
Genunea (ascultand): Pamantul de s-ar despica, n-ar geme asa de crancen!
Smil: De n-ar nimeri si p-aici!
Genunea: ti-e frica?
Smil: Frica? De mine, nu... de dumneata, da...
Genunea (scoate un pumnal): De mine? Sunt pregatita...
Smil: Nu te juca, ca taie...
Genunea: Dac-ar taia numai, ar fi o jucarie...
Smil: Ei, ce vorbesti asa?... Are sa biruie domnul...
Genunea: S-a intarit urletul... Bu-bu-bu! Ai tatei!... si vaiete... si vaiete...
Smil: Nu mai asculta, Nunea... Ce-o fi sa fie... Omul, care isi inchipuie fetele primejdiei, trece de mai multe ori prin aceeasi primejdie.
Genunea (ascultand): A! si Doina, doina... sunt ai domnului! (Cade in genunchi si se roaga.)
Smil: Asa mai bine... Ma simt sub aripa unui cheruvim...
Genunea: O, apara si izbaveste, Doamne, pe domnul Moldovei!
Smil: Pe Balos, nu? Pe Sandomir, nu?
Genunea: si pe Sandomir, ca e mandru si mi-e frate, si pe Balos, ca e stalp d-al tarii si mi-e tata...
Smil: Pe cine ai vrea tu sa apere mai intai?...
Genunea (se gandeste si ofteaza): Pe domn!
Smil: Cum sa nu-l apere cand are astfel de tara!
Genunea (ascutand): A! ce clocoteste asa... Auzi?...
Smil: As vrea sa fiu surd... sa fiu iarba pe care o calci in picioare... sa nu ma fi nascut sau sa fi murit demult!
Genunea (cu emotie si entuziasm): E domnul in mijlocul lor!... il vad!... Ah! il vad,
Smil! (isi acopera ochii.) Ca o urgie ce potopeste lumea inaintea ei!
Smil: Ce trosneste asa?
Genunea: ti s-a parut...
Smil (tremurand): Stai,
Genunea... Cine-i acolo?... (
Genunea trage pumnalul. Intra un ostas ranit.) Ce cauti?... Ce vrei?... A! esti d-ai nostri, esti moldovean... intaiul ostas: O picatura de apa...
Genunea (c-o ulcica): Oleaca vin... Bea... Ei, ce e? Spune!
intaiul ostas: Iaca-oi spune... Sange si macel...
Genunea: Pe domn l-ai vazut?
intaiul ostas: Cum sa-l vad?... Ca un fulger... Cine sal vada?
Genunea: E, ce mai e?
intaiul ostas: N-am spus?
Smil: Ce se petrece, ma omule? Biruim noi or lesii?
intaiul ostas: Ei, pe dracu, lesii...
Smil: Dar tu n-ai vazut nimic?
intaiul ostas: Ce sa vad?... Am vazut cand am daramat de pe cal pe trei lesi... p-al patrulea, care m-a doborat, nu lam vazut... s-apoi m-au sarit caii si s-a mutat batalia mai departe... Atata... (S-aude din nou trosnind.)
Smil (tresarind): Genunea!
Genunea: Smil!
intaiul ostas: N-aveti teama... Nu napustesc lesii... cine sa-i lase? (Intra un al doilea ostas ranit.)
al doilea ostas: Olecuta de apa... Ma frig de sete...
Genunea (ii intinde ulcica): Vin... sa prinzi puteri...
al doilea ostas: Puteri am... mana dreapta n-o mai simt din umar...
Genunea: Ei, ce e?
al doilea ostas: Ce sa fie?... Iaca, snopim pe lesi...
Genunea: Pe domn l-ai vazut?
al doilea ostas: Vazut. Daca am fi toti ca el, numai Moldove ar fi pe lume...
Genunea: Cum e?
al doilea ostas: Sanatos l-am lasat...
Genunea: Spune ceva, flacaule!
al doilea ostas: Iaca-oi spune... Dupa ce duseram pe lesi cu momeala, pana la fruntea tapsanului, de unde incepe o vale oabla, feriram la dreapta... Lesii napustiti dadura la vale... Rotocoliram cu ai Vornicului Groza, si ceata noastra o lua inainte cu miasul nostru. il cunoasteti? Cine sa nu-l cunoasca?... tipa ca un armasar care nanheaza...
Genunea: Cine e capitanul vostru?
al doilea ostas: Cin sa fie... Corbea!
Genunea: Corbea? Povestea nu s-a sfarsit!... Abia a inceput si se va sfarsi cu bine!... ii voi da eu curaj celui mai viteaz dintre copiii neamului!
Smil (celui dintai ostas): Sa te leg?
intaiul ostas: Parca ma doare?...
Smil: Pe voi nu va doare niciodata...
intaiul ostas: Pe copii, ce, pe noi?
Smil: Nu vrei sa-ti treaca?
intaiul ostas: Cum nu... N-auzi ca e de lucru?
Genunea (catre al doilea ostas): si pe urma?
al doilea ostas: Pe urma ma pomenii cu una zdravana, ca nu mai vazui inaintea ochilor... Calul se invarti sub mine si cazu mototol la pamant... Ei s-au dus ca austrul care suna padurile pe rand... si nimerii la dumneavoastra...
Smil: ii ascult si nu vad batalia...
al doilea ostas: Vedem unde ne batem... Ce sa vedem?
Genunea (cu nerabdare): Zici c-ai vazut pe domn...
al doilea ostas: Da... El trecu ca un duh, si dupa el ostasii ca o haita de lupi... Pana sa-l vad, se facu nevazut...
Smil: Adu mana...
al doilea ostas: La ce?
Smil: Sa ti-o leg...
al doilea ostas: Nu pot s-o ridic...
Smil: De durere?
al doilea ostas: N-o mai simt... Astfel, as sta eu aici?
Smil: Sa ti-o vad...
al doilea ostas: Ce sa vezi? un ciolan mort... De-a vrea Dumnezeu, se-ndreapta ea si-asa... Ma duc sa privesc daca nu mai pot...
intaiul ostas: Ma veriscane, oi gasi eu vrun cal, ma?
al doilea ostas: Cum sa nu... Mai multi oameni morti ca gloabele... Prinde si tu unul... (ostasii ies prin stanga.)
Smil: unde va duceti? Ce, sunteti nebuni?
Genunea (speriata): Ce urla asa?
Smil: Batalia...
Genunea: Nu, Smil, nu... N-auzi?
Smil (spaimantat): Da!... Ce sa fie?
Genunea: un glas de om, ca de urias! (Se aude Rares mugind. Apare in stanga plin de sange.) Ah! Domnul! (Face cativa pasi si se opreste de spaima.)
Petru Rares: Mai bine mana decat calul!... Ce stati?... un mosneag si-o fata tanara!... D-ati avea suflet, n-ati privi la domn ca la un caine!...
Genunea (cu spaima): P-aici te-ai dus cu Mogardici...
Smil (inlemnit): P-aici sunt caii domnesti...
Petru Rares (ca scos din fire): Calul!... Te fac bucati, si starvul, corbilor! (Dispare la dreapta. S-aude Petru Rares si nu se mai vede. Genunea si Smil revin.)
Genunea: Oh! cum era la fata! Dumnezeul meu! (it.). Sfanta Fecioara, ajuta-ne! (it.).
Smil: Cum era?
Genunea: Rosu-vanat...
Smil: L-ai vazut?
Genunea: Da... si ce glas!
Smil: Eu l-am inteles, dar nu l-am auzit!
Genunea: Mi se bate inima...
Smil: A mea nu mai bate...
Genunea: Dadu de cai, inhata unul, incaleca, mugi si... nevazut...
Smil: N-am vazut, n-am auzit, nu stiu... A venit, s-a dus... ca visele Grozave...
Genunea: Nu ne mai cunostea...
Smil: Ce sa cunoasca!... Numai c-un gand, cu unul singur, numai c-o vointa, cu una singura... in el pierise lumea, numai biruinta traia!
Genunea (asculta): Trosnesc loviturile ca cracile uscate sub picioarele mistretilor... O! si mare parea!
Smil: El? Cum trebuie sa fie la macel!
Genunea: si ce puteri naprasnice!
Smil: Cand a zis Te fac bucati, eu m-am vazut... Capul la rasarit, mainile la apus si picioarele la dracu! (tresare si se strange in Genunea.) Iar cineva...
Genunea: in goana... Sa nu se fi intamplat ceva domnului!
Smil: Ce sa i se intample?
Genunea: Mai intrebi?
Smil: Asa e... Dar nu cred... Cine sa-l apropie?
Genunea: Zi: Doamne fereste!
Smil: si daca oi zice, ce? (Vine un soldat greu ranit. Se clatina.)
Genunea: Ce e? Vorbeste!... Nitel vin... (ostasul scutura din cap.)
Smil: Ce ai? unde esti lovit?
Genunea: Ce s-a intamplat... caci s-a intamplat ceva de pe infatisarea ta...
ostasul (se clatina): Am invins! (Cade si moare.)
Genunea (cu lacrimile in ochi): Ai invins! (Se pleaca sil saruta.)
Smil: toti cati mor inving si sufletul lor scapa de chinul vietii! (S-aud buciume in departare. Vuietul bataliei descreste, se stinge. S-aud buciume in apropiere. Vin din stanga Petru Rares, Vornicul Groza, Logofatul Balos, Parcalabul Liciu, vistiernicul Matias cu vesmintele rupte si pline de sange. Dupa ei, Mogardici si Sandomir duc pe targa pe Corbea. Viteji, voinici si iunaci.)
Scena VI
Petru Rares, Logofatul Balos, Vornicul Groza, Parcalabul Liciu, vistiernicul Matias, Genunea, Smil, Mogardici, Sandomir, si Corbea, intins pe o targa de frunze.
Petru Rares: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nostru si cu ostasii mei, am biruit! in numele Tatalui, s-al Fiului s-al Sfantului Duh, amin! (Se inchina toti.) Am biruit noi, care traim, cei raniti si mai ales cei care au murit, fie-le tarana usoara oriunde ar dormi!
Vornicul Groza (inchinandu-se): in numele Tatalui, s-al Fiului, s-al Sfantului Duh, amin!
Petru Rares: si de vor fi avand copii, pe copii d-a dreptul viteji ii fac, ca de pe urma parintilor sunt sa stea in scari de fier si de pe urma faptelor lor se vor inalta la cinul dregatoriilor obstesti si se vor boieri, ca de vor pieri ei, si mai sus sa salte pe urmasii lor... si pururea tara sa se primeneasca intru puterile ei de viata!
Parcalabul Liciu (se inchina): Numele Tatalui, s-al Fiului, s-al Sfantului Duh, amin!
Petru Rares: Mi-am racorit sufletul meu ars la Obertin... Pocutia este a mea... si pe deasupra drepturilor noastre am pus a treia oara pecetea domniei mele, muiata in sangele boierilor lesesti!... Zac peste o mie in valea Cirimusului, inecati in balta de doua ori p-atat, si ce mai prisoseste... Prinsi si risipiti... Cei care vor ajunge in Polonia vor avea de povestit; mania olahului si vitejia ostasilor lui!... V-ati purtat ca niste voievozi... si tu Groza, si tu, Balos, si tu, Liciu, si tu, Matias...
Visternicul Matias: Noi nu stim de ce ne-am minuna mai mult in fata domnului nostru... De chibzuiala cu care a intocmit batalia, au de maretia cu care a faptuit biruinta? Fie ca numele voievodului Petru sa-l pomeneasca lumea pan la sfarsitul veacurilor! Numele Tatalui, s-al Fiului, s-al Sfantului Duh, amin!
(Intra Mogardici si Sandomir, ducand pe targa pe Corbea, care zace intins.)
Petru Rares: A! il uitasem... pe cel mai viteaz dintre noi toti!
Mogardici: I-am adus, maria-ta... Cremene mort si Corbea luptandu-se cu moartea!
Genunea: Corbea! (isi face drum spre el si incepe sa planga.)
Petru Rares: Corbea, Corbea!... Smil!
Smil: Aici, doamne!
Petru Rares: Vistieria mea... daca scapi pe Corbea!... A doua oara intrasem in valtoare. un zid de lesi mi se facu inainte; sa-i rup cu calul, cu neputinta; izbesc; sar scanteie; cad, altii le iau locul, si eu stau pe loc; ma infrunta; ma incoltesc... Crezui ca pamantul se crapa si ma inghite de viu!... Cand auzii un vajait. Corbea trecu si-i sparse... in zadar il strigai. Ca si cum ar fi cautat moartea, care fugea de el, se izbi intr-un buluc de dusmani... si-l vazui cu ochii mei cazand de pe cal ca un turn... O! atunci spulberai pe lesi... Prea tarziu... Corbea zacea cu fata in sus...
Genunea (zdrobita de durere): Ca si cum ar fi cautat moartea, doamne? (S-arunca pe Corbea. ii ia capul binisor in maini.) Nu! o! nu... povestea nu s-a sfarsit... mai e... mai e... si mai frumoasa!...
Logofatul Balos: Bietul flacau!
Sandomir: Tata... iubea pe Genunea!
Logofatul Balos: A! (ii cade capul pe umarul lui Sandomir.)
Genunea (plangand): De ce nu mi-ai spus?... O! taran viteaz!... inaintea ta ingenunche fata de boier!... Mai e... o! mai e poveste si d-aci inainte...
Corbea (se desteapta o clipa): Nunea!... Maria-ta!... Iertati-ma...
Petru Rares: Smil, sa-ti vad stiinta!
Smil: stiinta mea se pleaca in fata mortii!
Corbea (c-o rasuflare grea): De ce plangi, Nunea?... Nu mi-e greu sa mor... Am biruit!... si mainile tale sunt asa de bune!... O! Poveste... poveste... Ooo! (inchide ochii si moare.)
Genunea: Eu l-am omorat, fara sa vreau, fara sa stiu!... si povestea s-a incheiat!... (Cade asupra lui Corbea.)
Visternicul Matias: O iscoada, maria-ta.
Petru Rares: Sa vie incoa. (Intra iscoada.) Cine te-a trimis?... Ce vrei?... Sa ne sporesti bucuria c-am biruit or durerea c-am pierdut pe cel mai viteaz dintre noi?...
ISCOADA: Hatmanul Mihu s-a intors in Suceava...
Petru Rares: De ce?
ISCOADA: ...vin trucii!
toti (tresarind): Turcii?
Petru Rares: Sa vie!... o-ho-ho-ho!
Luceafarul - actul 1
Luceafarul - actul 2
Luceafarul - actul 3
Luceafarul - actul 4
Luceafarul - actul 5
Aceasta pagina a fost accesata de 3883 ori.
