Luceafarul - actul 2
de Barbu Stefanescu Delavrancea
Tabara de partea stanga a raului Suceava. Cortul lui Petru Rares in fata, mai in fund, acela al lui Groza. Se pierd in departare corturile ostasilor, avand in varfurile lor deosebitele steaguri ale boierilor. Se vede orasul Suceava. Intrare in dreapta, in stanga si in fund. Cativa copaci...
Scena I
Mogardici si Sandomir. (La o mescioara, Mogardici se-ncearca sa faca o scrisoare. Pe obrazul stang are cicatricea unei taieturi adanci.)
Mogardici (cu figura luminata): Asa... ba nu... Am sarit o slova... Care dracului de slova?... Sandomir, tu esti carturar, am scris bine? Di-a-gi-a Ma-i-ie, ca si-i-t be-i-ne si it schi-i-u ca-sa af-af ca-m... ca-m... ult ais da casa af-af...
Sandomir (razand): Cui scrii?
Mogardici (serios): Ei!... Pe la Brasov, langa Feldioara...
Sandomir: Ei, cui, ei?
Mogardici: Ei... dragutei mele... E, si de ce nu?... Ce razi? Ce razi?... Nasul meu nu mai e vanat ca orsavul de prune...
Sandomir (razand): E frumoasa?
Mogardici: Cum sa nu?... Cam groscioara, cam otova, ca nu ai sti unde i-ar fi mijlocul... mainile, ca turloaiele mele... si obrajii rumeni si tari, sa spargi nuci cu caramida... E zidita din plin si ai ce saruta... si buna, buna, ca smantana... Eu ii ziceam hai! ea hai!... Of! mi-e draga, Sandomir draga!... Sa fie trei ani de cand n-am vazut-o, mititica!...
Sandomir: E romanca?
Mogardici: Da, sasoaioca? Doamne, iarta-ma!... Din Sacele... Am lasat-o la un sas cu anul... Ce razi? Cand Vornicul Groza isi trase ostile, eu ii zisei: Ma duc, Marie! si ma inecara lacrimile. si ea: D-apoi oi umbla sanatos. si ma privi bland ca un vitel... Ce razi?... Ca n-o fi ca boieroaicele voastre... Sa le faci mototol, ca p-un stergar, si sa le bagi in san! Ma crezi?... Eu n-o puteam ridica de jos... Ca sus ar fi ramas de nu s-ar fi pus ea jos... U! u! bat-o focu si norocu!
Sandomir (razand): si e cu anu?
Mogardici: Ai?... Cu anu, fireste... n-o sa fie cu ziua!
Scena II
Mogardici, Sandomir, Corbea si Cremene.
Cremene: A, ce mai faci, Mogardici?... Sandomir? Sa fie patru ani de cand nu v-am vazut... Cum o duci cu bauturica?
Mogardici: Slava Domnului... adevarat Domnului... Neam lasat si eu de ea, si ea de mine...
Cremene: Cine-ar fi zis?...
Mogardici: Voda a zis... si ce vrea voda aia e!... Ca ma lua si ma dete pe mana a trei pui de zmei... Paine, branza, apa si cal... si trei saptamani ma gonira legat de cal. in ziua intaia, maica, maiculita mea, crezui ca murisem... A doua zi, murisem si inviasem... si dupa trei saptamani, usurel ca o pana...
Cremene: Mare minune!...
Sandomir: Dintr-un bleau sa stoarca aur! (Corbea surade.)
Mogardici: Ce, ma mutule, nu este asa?
Corbea: De n-ar fi fost voda cum e, tu ai fi fost cum erai...
Mogardici: Bine, calare, calare... O porniram in secuime. Pe mine ma puse in straja intaia, cu cercetasii, sa vestim care pe unde e... Copoi alergand de colo-colo, pe damburi, prin mocirle, prin stufisuri... Pamantul mi se parea ca-n palma... Dadui de dusmani, inchisei ochii. Ma repezii, fara sa vreau, cu vro douazeci de voinici, ca intr-o ocna. ii sparseram. A doua oara tinui ochii deschisi cat putui. si hea ei, hea si eu. ii risipiram... Azi asa, maine asa, pana ma deprinsei cu moartea si incepui sa traiesc. Pe noi, moldovenii, ne-a fost asezat Dumnezeu asa, ca, de voim sa traim, sa invatam sa murim... La rand... fiecare... Ca, de-ti vine randul, zvarli mainile intr-o parte, pui capul la pamant, si pace... Ia sa va spui eu una... N-o sa credeti... De frica, indraznesc... in fitece noapte imi zic: maine am sa mor! Ei si daca ai muri, ce?
Corbea: Asa te vreau, Mogardici!
Mogardici (ca si cum ar juca): He-he-he!
Cremene: Nu pricep asa prefacere.
Mogardici: Ce nu pricepi tu?... De mult n-ai vazut pe voda Rares!... Cand se uita, masoara. Face semn unuia sa iasa. tinteste ochii ca pacura. si zice: Viata ta, ca si a mea dopotriva. De ce ti-e frica?... Sa nu mergi de voi ramanea la urma... si-si tine cuvantul... Ei, ma flacai, ma, ce e lumea asta? Au un musuroi de furnici, au un card de soimi. Dupa cum e voda, e si tara! Ca nu e tara ticaloasa nicaieri. Ci domn, crai, chezar, ticalosi. Eu, betivul de pe vremea lui stefanita, ajunsei miasul cu scarile de fier sub Petru-voda...
Cremene: Da cin te-a sarutat pe obraz?
Mogardici: La Feldioara, un cavaler, turnat in fier, c-o sabie dreapta si grea... si m-am repezit, lac de sange, pe el... ca auzii pe Vornicul Groza...Snopeste-l, Mogardici, snopeste-l! Ah! Vornicul Groza e si mare! Dar sa-l vezi la manie! Ca un urias se napusteste! Dupa ce faramaram oastea craiului Ferdinand, am zacut la Feldioara ca la doua saptamani... Ca de nu zaceam n-as fi dat peste Maria...
Sandomir (razand): A! ii ticluieste carti...
Cremene: stii sa scrii?
Mogardici: E, e... ceac-pac... nu ca Logofatul Toader!
Cremene: Mie nu mi-a intrat in cap...
Sandomir: Daca nu iubesti...
Corbea (pe ganduri): si daca ai iubi?
Sandomir: Ce nu face omul cand iubeste! Omul destept e mai destept, nerodul e mai nerod. Omul destept... nu stie carte? Se pomeneste intr-o buna zi scriind. Nerodul merge pe calea batuta? Se pomeneste dand in gropi...
Sandomir: Ei, pe la voi cum fuse, Cremene?
Cremene: Cum sa fie? Ca pe la tatari... I-am batut? S-au dus in pustiuri. Ne-au batut? Am tulit-o inapoi. si i-ar i-am batut, si iar ne-au batut, si iar i-am batut, pana au cazut la pace... si-am intrat la dragoste c-o tatarca...
Mogardici: Ptiu! Spurcatule!
Cremene: Nu cum crezi tu... O fetiscana marunta, subtirica, cu nitel par balai, cu ochi mici-mici, pornind de la tample in jos. sase luni a ras fara sa-mi dau seama de ce. Cand fu sa plecam, eu o sarutai...
Mogardici: si eu am sarutat pe Maria... zau asa!
Cremene: ...si ea-mi zise: Tu, moldavska... he, he... (semn ca se duce) si tu... (Semn ca nu se mai intoarce.) si incepu sa planga...
Mogardici: Maria n-a plans... De ce n-a fi plans? (Rasete.)
Cremene: O luaram inapoi. Ea, binisor, se atinu de oblancu selei, si merse, si ofta, ca la doua ceasuri. Scoase din san o turta alba, mi-o dete si-mi facu semn... Moldavska... im... im... O sarutai. inchise ochii si ma saruta. O lasai in drum si pornii. Ma uitai indarat. Ea, acolo. Tarziu, intoarsei capul. Ea, ca o mogaldeata, acolo. Pana n-o mai vazui... si asa!... Dar tu, Corbeo, cum facurati la Obertin? (Mogardici se uita sa nu vie Petru Rares.)
Corbea: La Obertin ne batu Dumnezeu, nu lesii. Ca s
Majiar, majer — pescar, negustor sau caraus de peste. arata pe cer o stea cu coada, cu coada incotro vine Moldova si cu capul luminos incotro cade Polonia. si Tarnovski, Hatmanul lesilor, plati bocitoare sa caineze p-ai nostri ca vor fi batuti... Cum afla Petru-voda, le trase vergele la spate si le lua la gOana. Dadu batalia si pierduram... Eu cazusem... A trei zi ma destepta o naluca blanda, blanda... o!
Sandomir: Asa a fost sa fie.
Cremene: Da ce e cu naluca ceea, Corbeo?
Corbea: Nu stiu.
Sandomir: Era frumoasa?
Corbea: Da.
Mogardici: Era balaie?
Corbea: Da.
Sandomir: O iubesti?
Corbea: i...
Sandomir: Ai mai vazut-o?
Corbea: Da.
Cremene: I-ai vorbit?
Corbea: Nu.
Mogardici: Ba eu, s-o vaz p-a mea, toata ziulica i-as vorbi. I-as zice: Hai! si mi-ar raspunde: Hai! (Sandomir si Cremene rad.) Ce radeti?
Cremene: si ce faceti in tabara?
Sandomir: Muncim.
Mogardici: Ne trudim ciolanele sa nu se deprinda cu lenea. (in stanga se aude zgomot.) Vine! (Catesipatru sed drepti.)
Scena III
Petru Rares, Logofatul Balos, vistiernicul Matias, Spatarul Sandru, doftorul Smil si cei de mai sus. (Petru Rares, cu bratul drept infasurat, si dupa el vin boierii.)
Petru Rares (isi scoate coiful. Se vede o suvita de par alb): Bine, Corbea? (Corbea tace si da din cap. Rares surade.) Bine, Sandomir?
Sandomir: Sa traiesti, maria-ta!
Petru Rares: (necontenit gesticuleaza cu mana a ranita): Semeni cu tat-tau. Da, da, ai cu cine semana.
Logofatul Balos: incepe si el... ce sa faca?
Petru Rares: La lupta pui capul in piept si te duci, si-n urma ta, ceata, si-ncotro s-aude bu-bu-bu, acolo esti si tu si ceata ta. Tocmai ca tat-tau. Neamul Bubuiugilor... Mogardici, bine? mai... (Semn ca trage la masea.)
Mogardici (rusinat si sfios): A! nu, maria-ta!
Petru Rares (lui Cremene): A!... Tu cine esti?... i... Miasul Cremene... De patru anu nu te-am vazut... Ba, da... v-ati purtat bine... mai ales doua cete de tarani... V-ati coborat prin Buceag? Ati vanat cai salbatici?
Cremene: Vanat, maria-ta.
Petru Rares: Ce-ati ucis mai mult?
Cremene: Armasari, maria-ta.
Petru Rares: Asa e... Ca si oamenii, armasarii trec in fata primejdiei, si cu copitele lor, de trei ori ca copita calului nostru, bat tina pe loc, in ploaia sagetilor, pana se nomolesc si-i prind tatarii cu arcanele.
Cremene: si-i mananca la chefuri mari...
Petru Rares: A, da, se zice ca au carne dulce, si tatarii au carne spurcata... (il bate pe umar.) Bine... Bine... O! daca toti ostasii mei ar fi ca voi... as lua Buda, si-n locul steagului verde cu cornul de luna pe turnurile ei ar falfai prapurul Moldovei!
Logofatul Balos: Au sa fie, ca au de unde invata.
Smil: Daca-mi dai voie... Nu tot cu manul al ranit... inca cinci-sase zile... doar n-a fi foc...
Petru Rares: Te-am adus din Cram ca sa... De ce venisi trei zile dupa... O! Saraca Maria, Doamna tineretelor mele chinuite!... Sa uit... Sa ma gandesc la Elena Despotovna... si nu pot sa uit...
Visternicul Matias: Daca omul si-ar aduce aminte de toate in fitece clipa, pe lume n-ar mai fi decat spanzurati si nebuni...
Jitnita — magazie de grane, hambar.
Petru Rares: Da, da... Te-am adus din Cram sa-mi fii sluga, si tu mi-esti stapan, Smil...
Smil: Cine slujeste e stapanul adevarat. Sluga face ce vrea sau ce poate. Stapanul primeste, ca n-are incotro. Vasazica, el sufera ca sa-l slujeasca altul in loc sa se slujeasca singur. Care vasazica, stapanul e sluga si sluga stapan... si daca ti-e sluga Martin si Neacsu, de ce n-as fi eu stapan pe mana care te doare? Cand te slujesc acolo unde te doare, maria-ta te supui... Cine e stapan si cine e sluga?
Petru Rares: Tu, Smil... glumind strecori adevarurile...
Spatarul Sandru: Dar cand maria-sa porunceste sati... (Semn ca-i taie capul.) Cine e stapan si cine e sluga?
Smil (rade): Maria-sa e sluga, caci binevoieste a-mi lua de pe umeri ceea ce nu-mi face trebuinta. (Sever.) Nu cu aia, nu cu aia... Maria-ta... Am sa ti-o leg de gat...
Petru Rares (surazand): Smil, asa vorbeai cu parintele meu, stefan cel Mare?
Smil: A!... stefan?... stefan era batran si eu tanar... Mariata esti tanar...
Petru Rares: O! tanar!
Smil: ...si eu batran. Pe vremea lui stefan, de m-ar fi taiat, mi-ar fi parut rau. Pe vremea mariei-tale... as scapa do belea. Pe stefan nu-l cautam eu, ci mai mult el pe mine. O singura data a tipat, cand l-am ars la picior, si atunci a avut taria sa se prefaca ca spune cum a tipat tatal sau Bogdan, ucis la Rauseni... Maria-ta gemi uneori...
Petru Rares: Gem, dar rabd.
Smil: Rabzi, dar gemi.
Petru Rares: A... acela era un sfant!
Smil: Care stapanea durerea.
Petru Rares: si eu sunt un om...
Smil: Luptand cu durerea... (Lui Balos.) Grozav seamana cu taica-sau!
Petru Rares: O! Smil, Smil...
Smil: Iar cu aia?... Dumnezeu a facut pe om cumpanit, ca de l-ai taia in doua, ce ar fi intr-o parte ar fi si-n cealalta. Doi ochi, doua urechi, doua picioare, doua maini. De se imbolnaveste un ochi, vezi cu celalalt, de se bolnaveste un picior, apesi mai mult pe celalalt, si de surzesti d-o ureche auzi cu cealalta... Maria-ta faci ca un surd de o ureche, care s-ar pleca urechea a surda ca sa auza soaptele...
Petru Rares (zambind): Ei, cum e asta, Smil?
Smil: Cum sa fie? mai misca si cu stanga, nu tot cu dreapta... Crezi ca Dumnezeu ti-a atarnat pe stanga degeaba?
Petru Rares: Copiii, doftorii si femeile, stapanii nostri... Cati suntem, Corbea?
Corbea: Trei...
Petru Rares: si cu cinci ai lui Cremene, fac?
Corbea: Trei si cinci...
Petru Rares: Trei mii cinci sute... Zgarcit la vorbe, adevarat ostas... Lucreaza flacaii?... Nu puneti bustenii grosi... Sa treaca Suceava cum or putea... si calaretii de cate trei ori pe zi...
Mogardici: Cat e timpul bun...
Petru Rares: Cat e apa de mare... Balos... (intinde mana stanga.)
Logofatul Balos: Iaca-le, maria-ta. (ii da 4 pergamente cu 4 peceti rosii.)
Petru Rares: Corbea... Sunt patru sineturi pe care le dau la patru cete de tarani, boierindu-i pentru purtarea lor cea falnica. Viteji au fost, viteji-i fac. Ceata lui Pistritu, a lui Fuior, a lui Stanca si-a lui Buza-Lata. ii pui in stapanire ohavnica asupra mosiilor si pustiurilor ce le graiesc la fitece sinet pentru fitece ceata. D-aci inainte sa fie oamenii slobozi, ei si urmasii lor. maine vor primi postav de vestminte, cai domnesti, frauri si sei cu scari de fier. Duceti-va, adunati-i si cititi-le... Smil... (ii face semn sa iasa.) (Vin din dreapta Vornicul Groza, Trotusanu si Parcalabul Liciu.)
Scena IV
Petru Rares, Logofatul Balos, vistiernicul Matias, Spatarul Sandru, Vornicul Groza, Trotusanu si Parcalabul Liciu.
Petru Rares: Venirati... Vine si Doamna?
Parcalabul Liciu: Da, maria-ta.
Petru Rares: Turcu a plecat?
Vornicul Groza: Pleca, maria-ta.
Petru Rares: Sa se duca... Turci lacomi, nu se mai satura. si nu vor dar, ci vor...
Logofatul Balos: Haraciul pe patru ani...
Petru Rares: Cum?
Logofatul Balos: Merge p-al cincelea de cand...
Petru Rares: Mearga si p-al zecelea... pesches, da... dar, haraci, plata de supus... nu!
Logofatul Balos: Haraci ne cer...
Petru Rares: Nici pesches!... Am cheltuit destul cu Ungaria, cu Polonia si cu tatarii... O! de ce nu se uneste crestinatatea sub chezarul Carol si nu porneste ca un potop sa pridideasca puterile lui Soliman si sa azvarle pe necredinciosi dincolo de marile frumoase si grecesti! Bani, bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru pasale... O tara de vandut... si le cumpara pe toate! Banii ne trebuie sa platim joldul ostasilor, sa cladim locase pentru iertarea pacatelor noastre si pentru cei ce vor veni dupa noi, ca sa ne cinsteasca stiindu-ne cine-am fost... impodobeste Voronetul, zideste din pajiste Pobrata, biserica Sfantului Dumitru din Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfanta Parascheva din Targu-Frumos, biserica din Harlau, Manastirea Secul din Muntii Neamtului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad... Banii se ispravesc... si d-as avea, n-as da turcului macar de las vedea cu ochii scursi!
Vornicul Groza (trage sabia): Sa-i dam...
Spatarul Sandru: Pana n-o mai putea!
Petru Rares: O, daca obstea crestinilor s-ar aduna intrun sobor, i-as spune eu cate pacate are si de ce-si bate joc de ea fiara din tarigrad...
Parcalabul Liciu: As sluji cu draga inima cu steagul nemtesc, spaniol or frantuzesc, pe deasupra prapurului nostru...
Trotusanu: Visuri...
Petru Rares: Cine nu viseaza nu vede. Cine nu vede nu se apara. Cine nu se apara piere... si pentru cei sortiti pieirei nu ne racim gura degeaba...
Trotusanu: Viata este un vis...
Petru Rares: Vis... cand se sfarseste viata... Dar ce lasam dupa noi urmasilor nostri e si-un fapt, si-un drept, sio putere de-a trai... Mostenitorii nostri nu ne vor masura viata dupa bucuriile ei, ci dupa jertfele pe care le-am facut stiind ca ne jertfim pentru bucuriile lor... Eu m-am suit pe Ceahlau si-am facut ochii roata, si-am plans ascultand, ca in vis, jalea aceluiasi neam risipit la trei coroane deosebite... in Ardeal se lasa pe trei vai a Somesului, a Muresului si-a Oltului moldoveni sadea... M-am tras pe munte-n jos si-am privit pe trecatoarea Oituzului ca pe-o fereastra si-am visat! si-am biruit la Feldioara, la Brasau, la Cetatea-de-Balta, la Ciceiu, la Rodna, la Unguras, la Bistrita, ostile craiului Ferdinand si-ale chezarului Carol. Am stapanit Ardealul, si n-am iesit din el decat amenintat de bunul meu prieten Ianas Zapolia... eh!... ca se plange turcului... ah! turcu!... de nu ma voi intoarce acasa la mine. Nu va uitati c-am fost cand cu Ferdinand, cand cu Zapolia, intai cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, si iar cu Ferdinand, si iar cu Zapolia... Am inselat ca sa nu fiu inselat! Mi-e totuna au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai sa deprind pe moldoveni sa se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acasa!... Ca ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungariei, fiind fratele chezarului care imparateste peste atatea limbi si neamuri?... Naluciri!... Sa ne apropiem noi de chezar, sa-i scurtam din drum, luand Ardealul!... O! eu am visat! Sa viseze si urmasii mei!
Visternicul Matias: Ai faptuit... Ferdinand iti intareste stapanirea Bistritei, a Rodnei, a Ciceiului, a Ungurasului, a Cetatei-de-Balta, cu satele lor dimprejur. Diac — scriitor de cancelarie, gramalic. Sinet — act, document. Mislete — denumirea slavona a literei m din alfabetul chirilic.
Petru Rares: Am adaogat la visele marelui stefan si visul meu! Am mostenit Ciceiul si Cetatea-de-Balta, am crescut mostenirea cu Rodna, cu Ungurasul si cu Bistrita... Ah! Smil, Smil, vindeca-mi mana, ca am de lucru cu lesii... Pocutia, cea cu 300 de sate si 50 de targuri, e-a noastra!... Ah! (Se plimba agitat.)
Trotusanu: Norod mic, vise mari...
Vornicul Groza: siit! Taci!
Petru Rares (tresare): Mic esti tu! Moldova nu e mica!... Neamul care se crede mic se micsoreaza!... in lume nu poti trai cersind, caci nu e loc de pomana pentru cersetori!
Trotusanu: Sa se implineasca randurile... prea au pierit multi...
Petru Rares: Sa nu numarati si sa nu va numarati! E cin sa numere!... Uf!... Duceti-va si randuiti, c-au sa pice copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stanga.) Eeee, Trotusanu e mahnit... nu e slujba pentru el!... si mai sunt si alti boieri... hi!...
Scena V
Petru Rares, Genunea si mai tarziu Smil.
Genunea (intra prin dreapta, bate din picioare si-i pune mainile la ochi): Te-am speriat!
Petru Rares: Oh, mi-a sarit inima!
Genunea: Cine sunt eu?
Petru Rares: Tu?... Baba Dolca.
Genunea: Nu.
Petru Rares: Oana...
Genunea: Nu... Are sa vie.
Petru Rares: Despotovna!
Genunea: Nu...
Petru Rares: Ei, cin sa fie... cin sa fie?...
Genunea: Nu ghicesti?
Petru Rares (razand): Daca te-ascunzi...
Genunea (isi ia mainile de la ochi): Eu sunt, maria-ta!
Petru Rares: Tu!... Tu esti o pasare maiastra, care iei grijile si dai bucuriile.
Genunea: Eu?... O! ho! ho! (Sare repede la Rares si da sai ia mana.) A, nu p-asta... ca mi-a zis Smil p-astalalta... (ii saruta mana. Rares o saruta pe obraz. Genunea il saruta repede pe obraz.)
Petru Rares: A?... Ce-ai facut?
Genunea: N-am facut bine, maria-ta?
Petru Rares: Asa face numai Doamna Elena...
Genunea: Asa face numai Doamna Elena... si de ce face numai Despotovna?
Petru Rares: Fiindca m-am cununat cu ea, Nunea... cu tine...
Genunea: Da, cu mine nu te-ai cununat...
Petru Rares: A! nu mai incepe... Te spui tatana-tau sa te-astampere, ca esti neastamparata...
Genunea: O, i-am spus tatei demult...
Petru Rares: Ei, si ce ti-a zis?
Genunea: M-a certat... Mi-a spus ca maria-ta esti mare si eu sunt mica, ca esti stapan si eu sunt roaba, ca esti barbat si eu fata...
Petru Rares: Ei, si tu ce-ai zis?
Genunea: Ce sa zic? nimic... Toate le stiam fara sa mi le fi spus nimeni...
Petru Rares: Asculta, Nunea!... Cum venisi inaintea celorlalte?
Genunea: Calare...
Petru Rares: Calare?... Voiniceste?
Genunea: Da... voiniceste...
Petru Rares: Am sa te fac mias de viteji, ca pe Sandomir...
Genunea: Ah! ce bine-mi pare!... Tata mi-a fagaduit ca maine ma face viteaz, si pururea maine e azi, si nu mai vine maine, si mereu asa... El rade si mie-mi vine sa plang... Vreau, maria-ta, cu maria-ta la razboi!
Petru Rares: La razboi?... O! razboiul e crancen si tu esti frageda. La razboi e urlet, si nanchezat de cai, si tipete de oameni, si lacrami, si sange, ca doi munti de s-ar izbi in capete, n-ar fi asa de cumplit...
Genunea: Te vad oriunde intorc ochii... si de-i inchid te vad si mai bine... Cand ma culc, zic in gand: Doamne, da domnului nostru biruinta asupra dusmanilor nostri, viata nesfarsita si fericire... neturburata cu Elena Despotovna, Doamna noastra!
Petru Rares: Da, da, neturburata...
Genunea: si mi-apari si mai frumos, si mai viteaz...
Petru Rares: Nunea, tu stii ce simti?
Genunea: Eu, ce simt?
Petru Rares: Tu stii ce vrei?
Genunea: Nimic, sa te privesc...
Petru Rares: Du-te, Nunea, du-te... Or nu. (O ia de maini si se uita drept in dreptul ochilor ei.) Tu stii ca am Doamna?...
Genunea: Da...
Petru Rares: ...ca am copii?...
Genunea: Da...
Petru Rares: ...ca sunt... priveste bine... ca sunt batran...
Genunea: A, nu...
Petru Rares: ...ca tu esti fata celui mai credincios si celui mai mare din sfetnicii mei?...
Genunea: Da...
Petru Rares: ...ca tu esti fecioara...
Genunea: Da... da...
Petru Rares: Ei, atunci, ce vrei?
Genunea: Sa te vad biruind cum biruisi d-atatea ori...
Petru Rares: Sunt ostas... dar sunt domn!... Vino incoa, Nunea, sa te sarut... (O saruta in crestet si-si lasa capul pe capul ei.) Dumnezeu mi-a primit rugaciunea mea pornita din inima curata... Mi-a gonit patima care se ivise pe furis... si-n sufletul meu a revarsat pace si liniste! (O saruta din nou.) mai inteles, Nunea?
Genunea: Da, maria-ta, da!
Petru Rares: E, ai sa mergi la razboi...
Genunea: Cu maria-ta...
Petru Rares: Cu mine... Roaga-te de Smil sa-mi indrepte mana... si gata...
Genunea: Unde e Smil?... Smil!... (Smil vine prin dreapta.)
Smil: Cine ma cheama?... D-ta, Nunea?
Genunea: Mana domnului la loc, degrab, sa sufli si sai treaca...
Smil (surazand): Sufli in foc cand se stinge, si focul saprinde degrab... Mana domnului nu s-aprinde... ea trebuie sa se prinda incet, incetisor... Dumneata stii sa tesi panza?
Genunea: Da, stiu...
Smil: Ce-ai gandi de mine cand ti-as aduce tort in jurubite si ti-as zice: Nunea, pana maine sa fie camasa gata?
Genunea: Sa urzesc, sa pui pe sul, sa tes, sa nalbesc, sa croiesc, sa cos... As gandi ca esti nebun...
Smil: Ca sunt nebun?... Iu nu gandesc asa de dumneata. Iu am rabdare si astept sa urzeasca, sa teasca, sa nalbeasca rana domnului. si peste sase zile... cand camasa va fi gata... voi sufla si-i va trece intr-o clipa...
Genunea: Cine tese rana domnului?
Smil: Iu stiu? Poate al-de-sus... stiu ca tese si panza e gata mai curand sau mai tarziu... Ca la femei... Una vrednica, alta lenesa... Una in doua saptamani n-are ce-alege... alteia, doua luni... si-i mai trebuie inca doua...
Petru Rares: Ai inteles, Nunea?
Genunea: Rana... panza... Nimic...
Smil: Da ce trebuie?... Tanara esti, frumoasa esti, cuminte, nu stiu... Ce-i trebuie?... Ce-i trebuie ei nu e treaba mea... si treaba mea nu-i trebuie ei...
Petru Rares: Smil...
Smil: Iaca, ascult...
Petru Rares: Ce-ai face tu daca o pasarica ar zbura din colivia vecinului in bratele tale?
Smil: D-ar fi frumoasa, i-as smulge cateva pene... si as duce-o iar in colivia vecinului.
Petru Rares: si daca ar veni iarasi?
Smil (razand): Ar veni iarasi?... Las sa vie... Daca-i place...
Genunea: A, nu, sase zile... prea mult.
Petru Rares: E, si daca pasarica n-ar pricepe ce vorbim...
Smil: N-ar pricepe ea... (Se uita la Genunea. Ridica din umeri.)
Petru Rares: si daca vecinul ti-ar fi prietenul cel mai bun... si tu domnul tarii?...
Smil: Eu... (se uita la Genunea) i-as zice: Genunea...
Genunea: Ce e, Smil?
Smil (o da la o parte): Eu i-as zice asa... Vin sa te sarut, si as saruta-o cum sarutati voi pe maica Domnului...
Genunea: Pe mine?
Petru Rares: Asa am facut si eu cu ea...
Genunea: Cu mine?
Petru Rares: Da, cu tine! (O imbratiseaza. Apar din dreapta Elena-Doamna, Oana, Nastasia, Dolca, Hatmanul Mihu, Crasnes si Cosma. Petru Rares o lasa repede pe Genunea.) Desi n-as fi avut de ce...
Smil: Norii pateaza cerul pentru cei de jos...
Scena VI
Petru Rares, Genunea, Smil, Elena-Doamna, Oana, Nastasia, Dolca, Hatmanul Mihu, Crasnes, Cosma si mai pe urma Corbea.
Oana (se repede la domn si-i saruta mana): A, fratele meu al bun si domnul nostru al mare, cand te uiti tu la mine, miaduc aminte ca tu si cu mine suntem din aceeasi muma si din acelasi tata; tu zamislit dupa o biruinta si eu inainte da birui... si de aceea iesisi tu baiat si eu fata. Frumoasele tale plete, cum le-au incaruntit grijile tarii...
Elena-Doamna: Doamne (ii saruta mana, o saruta pe obraji) imi lasai copiii jucandu-se d-a ostasii... Iliusca tranti pe stefanel si stefanel voi sa muste pe Iliusca... il oprii: Nu, mama, ca nu e la razboi. si el, cu lacrimile-n ochi: Sa nu afle tata! O! Despotovna, parasisi astfel pe copii pentru asemenea sarutari... Ce fericita esti!
Genunea: Ce fericita esti!
Elena-Doamna: Nu-i asa, Nunea?
Petru Rares: si Dolca de ce s-a tinut dupa voi ca un caine batran si credincios?
Elena-Doamna: De azi-dimineata, ne-a zis, aci mie, aci Oanei, aci Nastasiei: Sa ma duceti la domn, c-am sa-i vorbesc. si ea, care nu mai vede, vorbeste de vedenii.
Nastasia: Nu vede si-a inceput sa nu mai auda.
Petru Rares: Bunico, vino-ncoa.
Dolca (tremurand): Parca aud glasul lui...
Petru Rares: Nu intr-acolo, bunico... Aci... Asa...
Dolca (tremurand): Sa sarut mana lui Petru, fiul lui stefan, nepotul lui Alexandru, ctitorii Moldovei...
Petru Rares: Nu... nu asa, bunico...
Dolca (ii pipaie mana ranita): Inelul cu pecetea... mana...
Petru Rares: A, bunico, ma doare...
Dolca: Eu ti-am pricinuit durerea?
Smil: Tu nu mai esti pricina nici de dureri, nici de bucurii...
Dolca: Ce-ai zis, maria-ta?
Petru Rares: Ce te-aduce, bunico?
Dolca (tremurand): Azi-noapte cum piroteam cu cojoaca in spinare odata se facu lumina, si-un inger pica din cer, si-mi zise: Spune domnului sa nu-i taie, sa nu-i spanzure, sa nu-i traga in teapa, sa nu-i otraveasca, sa nu-i inece. si mi-a zis: Spune domnului sa se stranga de pe drumuri, ca sa nu se-ntoarca si biruitor si biruit. si pieri si ingerul si lumina... E porunca de la cel care porunceste celor vazute si nevazute, si tine pamantul pe ape, si nu i-ar fi intru nimic sa-l sufle ca p-un gunoi din palma... Sa m-asculti, maica, ca nu m-asculti pe mine!
Cosma: Cam greu ce vrei dumneata, matusa...
Crasnes: Sa nu se intoarca biruitor si biruit... (Elena-Doamna si Nastasia se inchina.)
Petru Rares (pe ganduri): Ce va inchinati? Credeti ce spune batrana?
Elena-Doamna: A, nu, maria-ta, dar vorbele ei...
Nastasia: si cum sta!
Dolca (cu ochii spre cer): I-am spus... I-am spus... (Elena-Doamna se vara in Petru Rares, Genunea il ia de pulpana vestmantului.)
Smil: Urmele unei case pradate de talhari... La inceput nu-i cunoastem si ne jucam cu ei, pe urma le facem cunostinta si ne plac, si-i chemam, si vin... Apoi se-nmultesc si stau pe capul nostru, si incep sa ne fure, si in cele din urma ne jefuiesc...
Elena-Doamna: Cine, Smil?
Smil: Talharii...
Elena-Doamna: Care talhari?
Smil: ai care-ti plac si dumitale... si-mi sunt cam grei mie... ai care te fac pe dumneata asa de frumoasa si pe mine asa de urat... Anii, maria-ta... anii, care i-au pradat auzul, vazul, mirosul si mintile!
Petru Rares (pe ganduri, cauta): Sa nu-i tai, sa nu-i spanzur... ti... (Se duce la o pestera. Priveste. Se gandeste.) A! sa vie Corbea!... Bunico, ce-ai visat se va izbandi.
Dolca (tresarind): N-am visat, am vazut... si ce vad, de cand nu mai vad, se implineste... (Intra Corbea si, zarind pe Genunea, inCremeneste.)
Petru Rares: Corbea, ai vrun ostas zidar?... Unde te uiti?...
Corbea: Cum, maria-ta?
Petru Rares (rastit): E vrun ostas zidar?
Corbea: Nu, maria-ta, nici un ostas nu e zidar... Sunt mai multi care au fost zidari si sunt ostasi... Unul a zidit la meterezele Ciceiului din porunca vladichii de la Vad... dar vladica de la Vad a luat pe Vlad din Ciceu si l-a pus ostas...
Petru Rares (zambind): Sa te fereasca Dumnezeu de mutul care vorbeste!... Ei, ma omule, ai un ostas fie si Vlad al vladichii de la Vad care sa zideasca aceasta borta?
Corbea: Am!
Petru Rares: Sa vie incoa, cu mistrie, cu pietre si cu moloz...(Corbea iese repede prin dreapta. Vin si ceilalti boieri.)
Scena VII
Cei de sus si Logofatul Balos, Vornicul Groza, vistiernicul Matias, Andrea, Antonio, un calau si mai multi iunaci.
Logofatul Balos: S-apropie, maria-ta...
Visternicul Matias: Se vad... si n-au sa se mai vaza!
Elena-Doamna: Vin talienii?
Genunea: Vin?
Oana (din multime): Nu li se vede fata, cernita ca si sufletele lor... Orice-au facut, Dumnezeu sa le ierte pacatele!
Smil: Nu se poate, maria-ta, fara sa-i judeci...
Petru Rares: Cum, sa-i osandesc fara judecata?
Smil: si daca nu i-ai osandi?
Petru Rares: Ma osandesc ei pe mine!
Vornicul Groza: Sabia a cazut. si ei, venind incoa, sunt ca niste osanditi care ar merge cu capetele in maini la inmormantarea lor...
Petru Rares: Sa plece calaul! (Calaul se duce.)
Vornicul Groza: De ce?
Smil: Sa se duca la dracu, sa-i ceara capul pe tipsie... (Intra cei doi fii ai lui Gritti, Andrea si Antonio, legati cu mainile la spate si cu zabranice negre lasate pe fete. Dupa ei, un zidar, cu mistria, ciocanul si galeata cu moloz. Doi ostasi iaduc pietre. Mogardici comanda alaiul. Un ungur duce pe o tava capul lui Gritti, acoperit cu un stergar. Se opresc. Ungurul pune jos capul lui Gritti. Din multime s-aude un oftat.)
Petru Rares (dezveleste capul lui Gritti): E capul lui Gritti...
mai multi: A! al lui Gritti?
Petru Rares: ...ocarmuitorul turcesc al Ungariei... Dar fi fost capul lui plin de minte ca buzunarele lui de bani, ar fi ras si azi, s-ar fi povestit, cu stralucirea lui usoara, intamplarile din serai si plimbarile de pe Vosfor si de pe marile furioase si schimbatoare la fata! si d-ar putea sa miste buzele, cum curge din sipot apa nesfarsita, asa ar navali minciunile cu infatisarea adevarului! (Ungurul ii da o scrisoare.) De la Zapolia? S-o citim... iti trimit capul, plin de desertaciuni, al lui Gritti...
Smil: Nu stiu daca a fost vrodata mai desert ca acum!
Petru Rares: Cand a urmarit ca, din camatar venetian, sa-si puie pe cap corOana lui Matias Corvin... (Citeste.) iti trimit capul, plin de desertaciuni, al lui Gritti; fa si tu copiilor lui ce-am facut eu tatalui lor...
Elena-Doamna (cu mila): Pacat! Sunt tineri!
Genunea: Nalti si subtiri!
Oana: Ca doua faclii stinse sau care se vor stinge!
Petru Rares (se iuta la femei, apoi citeste): ...A cazut capul aceluia care vroia sa fie craiul Ungariei; sa cada si capetele acelora care au voit sa fie...
Oana: Ce sa fie?
Petru Rares: Sa va spuie Matias!
Visternicul Matias: Am aci scrisul vladichii de Lund, imputernicitul chezarului Carol. (Scoate scrisoarea.) in ea glasuieste chezarul. (Citeste.) ...Bagati de seama ca Poarta urmareste sa puie crai Ungariei pe sluga sa Gritti si pe copii lui voievozi...
Elena-Doamna: Unde?
Visternicul Matias (citeste): ...Pe Andrea in Muntenia si pe Antonio in Moldova...
Toti: A! a!
Logofatul Balos: Sa vie calaul!
Vornicul Groza: Calaul sunt eu!
Petru Rares: Nu, nici sabie, nici brat moldovenesc... Luati-le fearele... Andrea, Antonio, intrati aici... (Le arata pestera.) ...Dati-le doua cutite... Mestere zidar, astupa intrarea...
Andrea: Ah! Dio mio!
Antonio: Madonna mia, aiutaci! . (Se coboara in pestera.)
Petru Rares: si de vi se va uri cu viata, oricand puteti muri... si spuneti Dolchii ca nu i-am taiat, nu i-am spanzurat, nu i-am tras in teapa, nu i-am otravit si nu i-am inecat... (Toti pleaca capul. Zidarul lucreaza.)
Luceafarul - actul 1
Luceafarul - actul 2
Luceafarul - actul 3
Luceafarul - actul 4
Luceafarul - actul 5
Aceasta pagina a fost accesata de 2588 ori.
