Apus de soare - actul 1

Apus de soare - actul 1

de Barbu Stefanescu Delavrancea

    Personaje :
    Stefan cel Mare
    Bogdan
    Logofatul Taut
    Postelnicul Toader
    Vornicul Jurj
    Hatmanul Arbore
    Parcalabul Dragos
    Parcalabul Alexa
    Parcalabul Grumaza
    Parcalabul Sandru
    Parcalabul Costea
    Parcalabul Negrila
    Batranul Steful, fost parcalab
    Batranul Hraman, fost parcalab
    Paharnicul ulea
    Clucerul Hrincovici
    Vamesul Chiracola
    Clucerul Moghila
    Stolnicul Dragan
    Jitnicerul Stavar
    Petru Rares
    Doftorul Ieronimo Da Cesena
    Doftorul Smil
    Doftorul Klingensporn
    Tugulea Moghila
    un pietrar
    un curtean
    Doamna Maria Irina, fata Parcalabului Dajbog, 1476
    Reveca,fata comisului Huru, 1476
    Balasa, fata Parcalabului Oana, 1484
    Ilinca, fata Parcalabului Gherman, 1484
    Domnica, fata Hatmanului Arbore
    Ancuta, fata Parcalabului Toader
    Oleana, fata vornicului Duma
    Fira, fata Parcalabului Dragos
    Lisandra, fata Parcalabului Alexa
    Joita, fata Parcalabului Ivanco
    Neaga, fata Parcalabului Sandru
    Ileana, fata Parcalabului Ivascu
    Hera, fata Parcalabului Grumaza
    Stanisoara, fata Parcalabului Ieremia
    Oana
    Dochia

    Capitani, copii de casa, aprozi, hotnogi, hansari etc.

in stanga, o aripa a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fier, sfarsindu-se cu o terasa pusa pe talpi de piatra. O usa da pe terasa. Mai departe se vede turnul castelului. in dreapta, o poarta. Ceva mai in fund, un put cu doua roate si cu un colac de piatra. O albie cu apa de nalbit. Langa put, o salcie pletoasa. Ograda domneasca, cu arbori si copaci batrani, inconjurata cu ziduri vechi. Jeturi, scobite in piatra, la umbra copacilor. in fund, o parte din orasul Suceava si valea raului Suceava serpuind dinspre munte. E o zi de toamna. Vantul sufla. Frunzele cad.
Scena I

Irina, Reveca, Balasa, Ilinca, Ileana, Domnica, Ancuta, Oleana, Fira, Lisandra, Joita, Hera, Neaga, Stanisoara, Oana, Dochia si Tugulea Moghila. (La ridicarea cortinei Toate lucreaza.)

Irina: Cum, cum?

Fira: Ei, asa... Zic, se duse, se duse, pana dete d-un balaur...

Joita: Mai incet, Hera. Dai peste teava... De un ce, Zamfiro?... si tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai incurcat firele...

Lisandra: De un balaur... Stati... A sarit tindechea .

Ileana: Cu gandul la Orhei. D-a mai sari o data, sa stii ca ramai, ca mine, fata batrana.

Reveca: Ba ca mine...

Irina: Ba ca mine...

Balasa: Ca voi... ca noi...

Ilinca: Dumnezeu sa tie pe Parcalabul Alexa din Orhei.

Neaga: Lasa focului basmul. La noapte. Vantul se umfla. Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, si eu sa ma ghemuiesc langa dada Irina. (S-aud toaca si clopotele.)

Reveca: Mama Dochio, e vremea la toaca. Adu bostanul fiert si fagurii de miere si ulciorul cu apa rece.

Dochia: S-aduca mama, bunica maichii.

Irina (catre Tugulea): si tu? Ce stai ca un tap logodit?... Esti mandru... Ai sabie... si ce-ai sa faci cu ea?

Tugulea (face cu mana ca si cum ar taia): Sa...

Irina: Maaaa...

Tugulea: Hi-hi...

Irina: Cand?...

Tugulea: Iaca s-acuma...

Irina: O! batu-te-ar potca ! (il mangaie.) S-ajuti mamei Dochii. Dar, vezi, tine-ti firea, nu-ti pune mintea cu bostanul. (Fetele rad.)

Tugulea: Apoi... da... maica, maica! (Iese.)

Scena II

Cele de sus, afara de Tugulea si Dochia.

Lisandra: Am tesut bine, dada Reveca?

Reveca: Nu bate intr-o parte. Apuca spata drept de mijloc.

Ancuta: Dar eu?

Reveca: Mai bine... Nu strange carligele... Asa... mainile-n voie... ca si cum te-ai juca.

Domnica: Verdele asta, ori asta, dada Reveca?

Reveca: Priveste firea... Aci, scoala si invatatura. Primavara Toate sunt proaspete, dar nu depline, vara Toate coapte si vii, toamna Toate palesc, prind un fel de rugina, se invechesc... si nimic murdar... Da, bine...

Stanisoara: uf! Doamne, Doamne!

Reveca: Ce, motato? ti s-a urat? Binisor. Ghergheful e de rabdare.

Joita: Iaca si barba parintelui Ivascu din Hotin...

Irina: Ba parul tau de oaie creata.

Hera: Am ispravit. Nu mai am tevi.

Balasa: Da, dar pe dinafara cine-a dat?

Hera: Numai la doua. Le desfac si le fac.

Oleana: E bine, Reveca?

Reveca: A! o minune! Ai zice ca de cand te-ai nascut tii furca-n brau. Da... da... Inul curge din caier pe fus ca un fir de par. Nici o galca. Destele tale mulg caierul, si caierul se topeste, si fusul zbarnaie si pluteste parc-ar avea aripi. O! ciuta zglobie, tu ai sa tii casa c-un fus... Dar tu, Oana, ce isprava mi-ai facut?

Oana: Mai am putintel si le nalbesc. Prea multe. si nu ma plang ca sunt prea multe, dar pentru ca sunt multe ma pui pe ganduri...

Reveca: Ma baiete ca porti parul balan ca plaiesii , ce spui? Ce ganduri?

Oana: Nu vedeti ce de fasii? si inca trei camasi de in, dale doamnei, sa le rup pentru slavitul domn al mare...

Ilinca: Fa Oana, tie ti-e lene.

Oana: Ba...

Balasa: Fa Oana, tie ti-e foame.

Oana: Ba...

Balasa: Fa Oana, pe tine te tine degeaba la curte.

Oana: Da...

Irina: Fa Onisor, cin ti-a dat tie betele astea de argint?

Oana: Slavitul.

Reveca: Dati pace fetei... Ce e, Oana, cu gandurile tale?

Oana: Ce sa fie?... Prea multe fasii... Prea multe...

Reveca: Nu-i trebuie? De ce te plangi?

Oana: Da... ii trebuie... Dar de ce asa de multe?... si buna Doamna, cand mi le-a dat, mi-a zis: Pana diseara sa le faci... si mai lungi, Oana, mai lungi. si-a oftat. si, plecand, am vazut-o facandu-si cruce.

Toate: Facandu-si cruce?

Oana: Da... Mie imi miroase a razboi...

Toate: A!

Ilinca: Razboi... ca de mult nu fusese... Aproape de doi ani... si se-mplinesc douazeci de ani de cand parcalabii Gherman bietul tata si Oana, tovarasul lui, picara din turnul Cetatii-Albe... si-a zis Oana lui Gherman: Scapa tu!... si-a raspuns Gherman lui Oana: Ba tu!... si s-au grijit amandoi, si si-au iertat pacatele unul altuia... si-a zis Oana lui Gherman: tie-l Dumnezeu pe Stefan!... si-a zis Gherman lui Oana: Amin!... s-au pierit ei cu Toti ai lor...

Irina: Sunt douazeci si sapte de ani incheiati de cand pieri floarea Moldovei la Razboieni. Trosnea cetatea ridicata-n pripa de slavitul nostru voievod... Flacarile se-naltau pana la cer... si el tipa: Nu va lasati!... si Parcalabul Dajbog, bietul tata, i-a zis: Nu ne-om lasa, dar du-te... si comisul Huru, si Postelnicul Hrancu il tarara afara din lupta, rupandu-i vestmintele de pe el, si i-au zis: Du-te, ca Moldova nu piere, d-om pieri noi... si s-au stins si Hrancu, si Huru, si Dajbog, cu Toti boierii mari si mici, batrani si tineri, pana la unul, ca Mohamed, vazandu-i, a soptit lacrimand: Oh! tara aceasta nu va fi a mea!... si sfantul s-a dus s-a adunat plaiesii, si-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de dinapoi si din laturi pan l-a trecut Dunarea... si-a pus piatra sapata unde a stat batalia, marturisind lumii: Aici, eu am fost frant, sa cunoasca si sa stie toata suflarea din tara ca a fost cu vointa lui Dumnezeu ca sa ma pedepseasca pentru pacatele mele, si laudat sa fie numele lui in veacul vecilor.

Toate: Amin!

Reveca: in patruzeci si sase de ani, treizeci si trei de batalii, doua fara izbanda si treizeci si una de biruinti! El sa traiasca, si Moldovei i-e bine!

Ileana: Va trai cat Matusalem, stiu eu...

Domnica: si eu...

Lisandra: si eu...

Joita: si eu...

Hera: E inzaoat!

Neaga: Cand s-a nascut, l-a scaldat in sange de serpoaica...

Irina: si de vultur... Sa se strecoare si sa se inalte...

Scena III

Dochia aduce, p-un carpator  bostanul spart in bucati. Ies aburi. Tugulea, pe doua tavi de argint, faguri de miere, pere si struguri. Oana se duce cu un vraf de fasii la put si le-aseaza in albie.

Tugulea: Loc, loc... struguri mascati... parca ar fi lacrimi... si faguri cu miros de sulcina... si pere ca...

Reveca: Cum?

Tugulea: Iaca o vorba.

Reveca: De unde stii?... sterge-te la nas... uf! si ai si sabie... Multe urzici ai taiat...

Tugulea: Sunt moldovean... Tugulea al lui Moghila... Sa nu razi de mine... Maria-sa Doamna m-a pus sa-nvat slujba domneasca... Pan la sabie...

Reveca: Sat!... Vine...

Scena IV

Stefan vine de la dreapta din ograda. Mustatile si parul, aproape albe. C-o mana tine pe Doamna Maria, cu alta o sabie dreapta cu manerul cruce. La cativa pasi, cativa curteni si aprozi in haine impodobite.

Stefan: Ce e tacerea aceasta, fetelor? Parca sunteti pui de gaina cand trece uliul... Parca sunteti un stol de vrabii incremenite in stuharaia din iazuri cand aude chiotul... Parca sunteti niste flori de lunca cand n-adie vantul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriti... Veniti sa va blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) imprejurul meu... asa... asa... ca ierburile crude de pe Batranul turn al Sucevei... Da... da... saruta mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata Parcalabului Dajbog... Da... da... pe rand... Ileana, erai mica cand pieri Hrancu... si tu, Oleana, ai sa vezi pe tat-tau Duma. (Toate saruta mana domnului. Tugulea nu se misca, incremenit.) Dar tu? Tu esti stana de piatra? Ai sabie? A? Bine. Din mosoroi, Moghila. (Vede pe Oana inlemnita cu fasiile in maini.) Dar tu? Babatie! Ce speli? stii tu pentru cine nalbesti?

Oana: Da...

Stefan: Pentru cine?

Oana: Pentru preaslavitul nostru stapan...

Stefan: Pentru preaslavitul nostru stapan... Pentru osul lui! De cate ori imi infas pulpa dreapta zic doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana. (Scapa sabia intr-adins.) Oana... (Oana ridica sabia, i-o da si da sa-i sarute mana, dar n-o ajunge.) Sa ma cobor la tine, ori sa te-nalti la mine? Priveste drept in dreptul ochilor mei. A! tu plangi, Oana? si de ce? Aide... vino incoace... batrana mea prietena. Pe crestetul tau sa cada sarutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O saruta in crestet.) Destul ati lucrat. (Face semn sa se duca. Fetele se duc binisor si in ordine.) Apune soarele pe dupa trambele fumurii. Sa lucram si noi. (Se uita lung dupa ele, mai ales dupa Oana.)

Doamna Maria: Seamana cu Maria-ta... Ca doua picaturi de apa...

Stefan: una care pica acum si alta care a picat odinioara... Abur... risipit... Pe una o vad... pe cealalta...
Scena V

Stefan si Maria.

Doamna Maria: Stapanul meu, toamna a sosit, soarele apune trist si, in urma lui, o balta de sange. Vremea o sa se strice... Ploi subtiri care patrund... frig... viscol... Ramai, sfantul meu stapan...

Stefan (tragandu-se pe un jet): Te rogi ca un copil... intaiasi data...

Doamna Maria: intaiasi data... (ii ia mainile amandoua.) Ah! Moldovo, caci nu ti-e mila...

Stefan: Mila?

Doamna Maria: De mine...

Stefan: De tine si de Moldova. De una fara alta, nu... nu-mi sta-n putinta. Domnul care desparte ce e al lui de ce e al tarii...

Doamna Maria: Dar nu vezi Maria-ta...

Stefan: Ca sunt batran...

Doamna Maria: Nu...

Stefan: Ca sunt bolnav...

Doamna Maria: Nu... nu... adica...

Stefan: Adica, da...

Doamna Maria: Abia te vazui mai bine...

Stefan: Mario, Mario, ce bolnav? Ce picior? uita-te la mine... Asa priveste un om bolnav? si nu merg bine? (Face cativa pasi, apasand ceva mai adanc pe piciorul drept.) Ieri nu-mi zambisi cand incalecai pe Voitis?

Doamna Maria: Da... Pareai un arhanghel!

Stefan: Ei...

Doamna Maria: Ramai, stapane! ingrijesti de Moldova ingrijind de sanatatea ta...

Stefan: Pocutia...

Doamna Maria: Iarna... Viscole...

Stefan: Ah! Pocutia!

Doamna Maria: Sa inceapa primavara...

Stefan: Iarna e aici (arata parul), si niciodata primavara nu va mai sosi. Iarna, calareti moldoveni strabat codrii, s-amesteca cu viforul si cad asupra cetatilor si turnurile lor se naruie. Viforul are ochi! si pe cand ai nostri deschid partii prin nameti, lesii se cocolosesc la Halici, la Lew, care pe unde apuca.

Doamna Maria: Maria-ta!

Stefan: A... Doamnele nu sunt femei... Femei sunt destule...

Doamna Maria: Nu, Maria-ta... (Surade.)

Stefan: Asa da, Mario! Rasul tau... Erai de paisprezece ani cand mi-ai ras intai... Ah! Munteanco! nu-mi strica socotelile... Mai tarziu oi fi ori n-oi mai fi...

Doamna Maria: O! ce zici...

Stefan: De douazeci de ani turcii stapanesc Chilia si Cetatea-Alba, ca lesii n-au tinut invoiala. Atins la miazazi, poporul asta trebuie sa se ridice la miazanoapte. Sunt vro sase ani... Ioan Albert... Iagelonul... Craiul Poloniei... Ca un hotoman navaleste in Moldova. il izbesc la Cosmin, in Dumbrava-Rosie, si-l duc invins, bolnav, umilit, pana aproape de Lew. Doborai trufia Iagelonului. A ingenuncheat la Colomeia Stefan in fata Poloniei, ingenunche Polonia in fata lui Stefan!... Pui stapanire pe Pocutia. Primesc judecata craiului ungariei, a lui Vladislav, a fratane-sau. Sa aleaga el hotarele si sa ne faca lege. si la ziua pusa, imputernicitii lui nu vin. si tocmai acum imi da de veste Ion Grumaza, Parcalabul din Cernauti, ca lesii se arata pe sub poalele Haliciului. Apoi nu, Mario, nu se poate, trebuie sa stapanim Pocutia, ca aceasta bucata de pamant e mai mult moldoveneasca ca leseasca, s-o tinem zalog pe bani buni din punga stramosilor, s-o avem cu armele noastre, si Stefan n-a murit inca...

un curtean: Maria-ta, parcalabii.

Stefan (face semn sa vie): Mario... lasa... lasa... (Doamna Maria iese pe usa din stanga.)
Scena VI

Stefan, Hatmanul Arbore, Parcalabul Negrila, Parcalabul Dragos, Parcalabul Alexa, Parcalabul Costea, Parcalabul Sandru, fostul parcalab Batranul Hraman, Vornicul Jurj. (Toti intra pe poarta din dreapta.)

Stefan: Bine ati venit, boieri d-voastra!

Toti: Sa traiesti, Maria-ta!

Stefan: Cu Totii. (Da mana parcalabilor si ei i-o saruta.) A! si mos Hraman! Gata! Venisi! E nunta! Pe frunte semn... La ceafa semn... umarul drept mai jos... mana stanga ca un arc... destele zdrobite... abia te mai tii... Ce mai vrei, batrane? N-ai vazut destule?

Hraman: Nu mi-e dat sa vreau sau sa nu vreau. Vointa mariei-tale, vointa tarii. De vrea pace, pace, de vrea razboi, razboi. De n-as fi venit, n-as fi vrut ce vrea Maria-ta... s-apoi asta nu pot...

Stefan: E, cum stau hotarele, parcalabi, ca dupa cum inchideti ochii asa doarme si tara.

Parcalabul Negrila: Eu lasai pe...

Stefan: Toader.

Parcalabul Negrila: Da, la Hotin. Bine. Litvanii si rusii sunt cu minte de cand i-ai cumintit Maria-ta.

Parcalabul Alexa: Din turnul de la Orhei nici un semn de ropot. Senin cat bate ochiul. Ai linistit pustietatile d-a lungul Nistrului. s-apoi am lasat pe...

Stefan: Pe Parcalabul Ivanco.

Parcalabul Alexa: De trei ori a cetit cartea mariei tale, tot i se parea ca-l chemi pe el.

Parcalabul Costea: in Soroca ne-ntarim mereu, si buna pace.

Parcalabul Sandru: Romascanii, ce ara si seamana toamna, secera si treiera vara. Se-mbogatesc, dar nu se dau

lenii. Din Craciuna, vesti bune. Nimic d-a lungul Milcovului. Asa imi scrie starostea Buhor.

Vornicul Jurj: in tara-de-Jos, tihna. Negotul se petrece fara carcota. in Chilia si Cetatea-Alba ca de prin partea locului viu numai doi subasi cu roatele de turci, cat sa pazeasca cetatile.

Parcalabul Dragos: ungurii mai mult ar asculta de cuvantul mariei-tale ca de cuvantul craiului lor. si parcalabii din Cicei si Cetatea-de-Balta, ca la ei acasa in milocul ungurimii.

Stefan: Da, pace de jur imprejurul tarii, ca si inlauntrul ei. Da... (trage sabia pe jumatate) se misca si sta cumpana la odihna tarii... Dar i-a venit iar randul... Gata, Luca?

Hatmanul Arbore: Gata!

un curtean: Maria-sa Bogdan.
Scena VII

Cei de sus. Bogdan, Batranul logofat Taut, Batranul postelnic Steful, Parcalabul Grumaza, Clucerul Hrincovici, Vamesul Chiracola, Postelnicul Toader, Paharnicul ulea, StolniculDragan, Jitnicerul Stavar, Clucerul Moghila, Petru Rares, mai multi capitani, hansari etc.

Toti: Sa traiesti, Maria-ta.

Stefan: Cu Totii, boieri d-voastra! (Se repede spre Bogdan, schioapata si se opreste.) Ah! am sa te indrept eu! (imbratiseaza pe Bogdan.) Maria-sa voda Bogdan! De pe drumuri... insemnat in batalii inainte d-a domni singur... Fireste ca singur... Asa se cuvine unui fecior de domn moldovean... Esti mai rasarit ca mine...

Bogdan: Cin sa te-ajunga pe Maria-ta!

Stefan: Tu!... si sa ma-ntreci... Tu, sfios ca o fecioara, nu esti sfios cand drumul calului si sabia vajaie si lumineaza ca fulgerul... Da, da... Ce e, Grumaza, pe la Cernauti si dincolo?

Parcalabul Grumaza: Bine-ar fi... Ce zici, clucere Hrincovici?

Stefan: Ei...

Clucerul Hrincovici: Pocutia asa s-asa...

Stefan: Pocutia numai asa sa fie!

Clucerul Hrincovici: Ca lesii se trag la judecata la capitania Haliciului, rusnecii si moldovenii se supun legilor tarii noastre.

Stefan: Dar vamile?

Vamesul Chiracola: unii platesc, altii zic c-au platit cardinalului...

Clucerul Moghila: Alea-s vamile vazduhului...

Stefan: Cardinal, iagelon, bolnav, trufas, leah... Ce nu e din cate n-ar trebui sa fie? si nimic din cate ar trebui sa fie... si tu, Taut? si tu, Stefule? O! prietenii mei, cu barbile pana in pamant, nameti nenvinsi de oameni, albiti de griji si de vremuri...

Logofatul Taut: Cu tineretea, Maria-ta...

Postelnicul Steful: ...Asa, bat-o pustia...

Parcalabul Hraman: Varul Taut zise o vorba... Ca de la Dumnezeu este...

Stefan: Postelnice Toader, ce stiri de pe unde-ai umblat? Ai adus?... Ai vorbit cu dogele? Te-a blagoslovit sfantul de la Roma?

Postelnicul Toader: Adus, Maria-ta. Om iscusit si cu stiinta. Venezia, ca si cum ai visa. Noul doge se logodea cu marea.

Clucerul Moghila: Frumoasa mireasa!

Stefan: Arunca inelul in valuri...

Clucerul Moghila: Buna de strans in brate!

Postelnicul Toader: si numele tau cinstit si laudat...

Stefan: stiu... Dar bani?...

Postelnicul Toader: De...

Clucerul Moghila: Ce e cu banii ceia?... Cam de mult ii asteptam...

Stefan: Negustori, Moghila... Nu mi-au dat ei nici la Baia, nici la Podu-inalt, nici la Razboieni, dovedind lumii ca nu sunt omul lui Matias. Acum la... (Se priveste.) Negustorii au dreptate!... Ei, la Roma?

Postelnicul Toader: La Roma...

Stefan: Blagosloveniile urmasului lui San-Petru, mie, sabia lui Christos... Doamne, iarta-ma... si cum il cheama pe doftor?

Postelnicul Toader: Jeronimo da Cesena.

Clucerul Moghila: Dupa nume trebuie sa aiba o barba cat Toate zilele...

Postelnicul Toader: Ras si cu plete lungi.

Stefan: Acum la ale noastre. Boieri, stiti ca Alexandru al Poloniei iar a cerut zi, zi peste zi, lege peste lege, ca n-ar fi fost fata. Iar sa ne judece fratane-sau Vladislav. La 2 noiembrie. Degeaba s-a pus. Iacob de Buczacz, omul cardinalului, n-are sa vie, ca si omul lui Ion Albert. Noi s-asteptam in Cernauti cu 5.000 de oaste aleasa. Toti calari. Soseste, bine; nu? o plimbare-n toata Pocutia s-o raita pana la Haliciu, si poate si mai sus. s-apoi se va sti cine e parcalab acolo si cine nu e, cui se cuvine adunarea vamilor si cui nu.

Toti (afara de Paharnicul ulea, de StolniculDragan si de Jitnicerul Stavar): Da, Maria-ta.

Stefan: Nu, Maria-ta?... (Apuca pe Paharnicul ulea de guler.)

Paharnicul ulea: Am socotit...

Stefan: Ce-ai socotit?

Paharnicul ulea: Ca... cu sanatatea mariei-voastre...

Stefan: Ce?... Boieri, cine e mai bolnav din noi amandoi?

Clucerul Moghila: Aci (arata piciorul), oleaca Maria ta... Aci (arata la cap) sa se-ngrijeasca varul ulea...

Stefan: Ei, nu uiti ca am taiat pe din doua mosiile Gadintii, Storpul si Madravilele, dupa dreptate, jumatate tie si jumatate razasilor. si te-am facut paharnic, si ti-am dat viata mea pe mana ta. Tustrei tineati ochii in pamant, stiind ca mie nu-mi plac oamenii care se uita in jos. Fruntile sus... Asa, ca sus e luna, stelele, soarele si cerul... de sus ne vine harul... de sus, cearta... si sus e mantuirea si iertarea pacatelor noastre... (Saud cantari nedeslusite din departari. A inceput sa se coboare intunecimea.) Ai aprins focurile, Arbore?

Hatmanul Arbore: De trei nopti ard.

Stefan: Ia?... Rares, repezi... (Rares se duce-n fuga. Se urca pe zid.)

Rares (de pe zid): Abia se vad... Vin... Din Scheia... din Lisaura... din Ciritei... de pretutindeni...

Stefan: Oh! saracii!... Saracii mei s-ai vostri... Saraci si voi si eu... Ce bogata e Moldova! (Stefan si boierii se reped la zidul care inconjoara ograda, afara de Paharnicul ulea, StolniculDragan si Jitnicerul Stavar.)

Paharnicul ulea (incet): Ati vazut?

StolniculDragan: Vazut.

Paharnicul ulea: Nu mai e Stefan!

Jitnicerul Stavar: Dar cine e?

Paharnicul ulea: umbra marelui Stefan. (Tustrei se duc si s-amesteca cu ceilalti.)

Parcalabul Grumaza (de pe zid): Ca niste nori albi ce se taraie pe pamant...

Stefan: Da...

Hatmanul Arbore: Ca niste turme de berbeci...

Stefan: Da... da...

Hraman: Parc-aud ceva... dar nu-i vad...

Steful: Parca vad ceva... dar nu-i aud...

Logofatul Taut: Nu-i aud si nu-i vad... dar ii simt...

Stefan: I-aud si-i vad, ii vad si-i aud... O! cum se varsa apele in Siret, asa vin suvoaiele in Suceava la chemarea voievodului lor!... Auziti?... Sub poale de codru verde...

Hraman: incep sa-i si vad...

Steful: incep sa-i si aud...

Stefan (trage sabia si face semn in departare): O! mai sunteti?... Sa nu mai sece izvorul vostru!...






Apus de soare - actul 1
Apus de soare - actul 2
Apus de soare - actul 3
Apus de soare - actul 4


Aceasta pagina a fost accesata de 2932 ori.
{literal} {/literal}