Viforul - actul 4

Viforul - actul 4

de Barbu Stefanescu Delavrancea

O sala de arme cu tavanul de lemn si cu grinzi mari.

O friza cu arabescuri si in mijloc cu portretul lui Dragos. La peretele din fund, tronul lui stefan cel Mare, acoperit cu o perdea de matase veche. in apropiere de tron, o masa intinsa. Paharul domnesc, in forma de palnie inalta si subtire, e de aur. in stanga, o fereastra ogivala, care se deschide si da asupra pietei din mijlocul castelului. in fund, in stanga, o intrare larga, care da intr-un coridor. in partea dreapta, un leagan aurit, in care se vede o papusa blonda. La un cap al leaganului atarna jucarii, matanii, farmece si papusele. O intrare in dreapta.
Scena I

Parcalabul Petrica, Parcalabul Balos si Spatarul Hrana, in vestminte de razboi.

Parcalabul Petrica: Sa fi fost vinovat?

Spatarul Hrana: Care i-ar fi fost foloasele?

Parcalabul Balos: Dar domnul ce-a folosit sa taie in nestire pe epitropul lui?

Spatarul Hrana: Mi-e frica sa ma intreb.

Parcalabul Petrica: Arbore tinea in ruptul capului la unirea cu Polonia, si Stefanita, la unirea cu turcii.

Spatarul Hrana: Cum, unirea cu turcii?... la 4.000 de turci, care se intorceau incarcati cu prada din Polonia, nu le atinu calea si-i zdrobi pana la unul?... si nu trimise plocon lui Sigismund steaguri, arme, saluri si vestmintele lui Iucbarpasa, ucis in batalie?

Parcalabul Petrica: Da, impreuna cu o scrisoare plina de ocari...

Parcalabul Balos: Nu e limpede... Cu turcii, pe carei bate, impotriva Poloniei, pe care o lasa in pace... Daruri si ocari lui Sigismund... Ieri arunca in temnita pe Laurentius, pe temei ca urzea cu Arbore navalirea lui Petru, si azi ii da drumul... Nu e limpede...

Spatarul Hrana: Cine-a vazut pe aprozii care i-au adus cartea?

Parcalabul Petrica: Nimeni, pentru ca nu sunt, dupe cum nu e, nici mort, nici viu, omul la care s-ar fi gasit acea carte...

Spatarul Hrana: Arbore nevinovat si ucis... Arbore avea dreptate: cine pandeste a mai pandit...

Parcalabul Balos: Pe Toader si pe Nichita i-a inchis...

Parcalabul Petrica: I-a inchis?

Spatarul Hrana: O! saracii flacai! (Face cu mana ca si cum ar taia doua capete.) Unde sunt ceilalti boieri?

Parcalabul Petrica: in casa lui Arbore, se sfatuiesc.

Spatarul Hrana: Ce poate sfatul contra sabiei?

Parcalabul Balos: Unde ne ducem?

Parcalabul Petrica: Unde-o vrea Domnul...

Spatarul Hrana: Dar vrea?

Parcalabul Petrica: O... (Miscare de indoiala.) Saaat!
Scena II

Stefanita, Parcalabul Petrica, Parcalabul Balos, Spatarul Hrana. (Stefanita, imbracat in zale, rasufland agitat, se plimba de colo pana colo.)

Stefanita: Asa sa pata cei care se ridica din puzderie si se scutura in ochii stapanului! (Se repede la un pahar si gusta.) Am incercat. Nici unul nu e bun pana n-oi ispravi... Mai am ceva treaba... Uriasii s-au luat la intrcere cu zeii paganilor... si stiti ce-au patimit... Asta e vina si pacatu... Moghila... Moghila!...

Parcalabul Petrica: Nu s-a intors...

Stefanita: Unde e?

Parcalabul Petrica: Unde l-ai trimis, maria-ta.

Stefanita: A, da! Sa intareasca strajile la intrarile si iesirile orasului... Dar boierii n-au venit?

Parcalabul Balos: Nu, maria-ta...

Stefanita: Sa vie degrab!... Unde sunt?

Spatarul Hrana: Acasa la Arbore...

Stefanita (turburat): O! Arbore!... S-a mutat... Or fi avand ei loc unde s-a mutat el?... De ce nu vin? Or vrea sa le trimit pe mutul... care vorbeste sa-l inteleaga toti? (Da cu taisul palmei in jos.) Du-te, spatare, si spune-le ca Stefanita ii asteapta cu masa intinsa... ca mi-e sete... de cotnar!

Spatarul Hrana: Ma duc, maria-ta... (Iese repede prin dreapta.)

Stefanita: Ai venit? (S-aude galagie in piata.) S-au adunat calicii targului!

Parcalabul Petrica: S-au adunat, maria-ta...

Stefanita: Vor sa petreaca, ca ieri...

Parcalabul Balos (trist): Sa petreaca, maria-ta...

Stefanita (deschide fereastra din stanga): As vrea sa fiu or ce sunt, or unealta care... (Taie cu mana.) Voi n-ati vrea?

Parcalabul Petrica: Una nu se cuvine... Cealalta... (Se inchina.)

Stefanita (razand nervos): O! o! va e frica!

Parcalabul Balos: De Dumnezeu, maria-ta!

Stefanita: Vasazica, de n-as avea pe mutul care... Tu nai vrea sa fii... nici tu?... (Doamna Tana intra repede prin fund, imbracata in negru, cu parul despletit, cu ochii rosii si cu matanii negre in mana. S-aude zgomotul din piata castelului.) Ei, iar Doamna!
Scena III

Cei de sus si Doamna Tana, mai tarziu Spatarul Hrana si Moghila.

Doamna Tana: indurare, doamne!

Stefanita: Ce vrei?

Doamna Tana: Sa-ti scap numele de ocara, sufletul de osanda si domnia de nelegiuire!

Stefanita: si pentru cine te rogi asa, ca de n-ar fi vinovati, i-ai invinovati rugandu-te?

Doamna Tana: Pentru Toader si Nichita... Auzi?... Multimea se aduna...

Stefanita: Sa petreaca!

Doamna Tana: Asculta... (S-aude: Iertare! Iertare!) Cer iertare mariei-tale! Nu vor sange nevinovat!

Stefanita: Am taiat un cap scorpiei... mai are trei... ba nu, doua... si tu vrei sa bag sabia in teaca?

Doamna Tana: Ce-au stricat ei?

Stefanita: Ca s-au nascut!... Ce strica puii leoaicei din Egipet? Ca sunt inceputuri de lei... Ucide-i pana nu se fac lei!

Doamna Tana: Preotul...

Stefanita: Popa!

Doamna Tana: ...care i-a spovedit a iesit cu lacramile-n ochi si mi-a zis: Roaga-te... sa-i ierte, Doamna! Ostasii care ii pazesc mi-au zis: Roaga-te sa-i ierte, Doamna! si fetele...

Stefanita: Fetele!

Doamna Tana: ...mi-au dat in genunchi si mi-au zis: Domnul e milostiv... sa-i ierte, Doamna!...

Stefanita: Pe popa am sa-l raz... la fitece ostas o suta de vergele... si fetelor tale... le arde de maritat...

Doamna Tana: in numele maicii care te-a nascut...

Stefanita: N-am cunoscut-o!

Doamna Tana: in numele tatalui tau...

Stefanita: Nu l-am cunoscut!

Doamna Tana: in numele bunicului tau cel sfant...

Stefanita (se repede la fereastra): Oh! si abia se misca!

Doamna Tana: in numele Musatinilor, si pentru iertarea pacatelor lor...

Stefanita: Domnii n-au pacate...

Doamna Tana (cade in genunchi): in numele cerului... si-al lacramilor mele...

Stefanita: De s-ar sui si-ar trece peste capul lui Dragos, n-as calca hotararea mea!

Doamna Tana (se scoala plangand): Nu e nici sot, nici parinte... O! voi, care aveti copii (catre boieri) si-i sarutati, si va saruta, si le inchinati capataiul cand se culca, si vi se bate inima cand rasar prin somn, si va creste inima cand va zic tata... voi trebuie sa-mi intelegeti durerea... voua trebuie sa va fie mila...

Stefanita (se uita pe fereastra): Mai iute! Mai iute!

Doamna Tana: ...rugati-va pentru ei!

Parcalabul Petrica: Doamne...

Parcalabul Balos (dand in genunchi): Doamne...

Stefanita: Sus!... Nu fi muiere!... Petrica, tu sa fii portar al Sucevei si hatman al Moldovei, si tu, Balos, logofat, in locul lui Trotusanu... (Se uita pe fereastra.) Mai iute!

Doamna Tana: De piatra d-ai fi fost, te-ai fi muiat! O! osandit al intunericului! (S-aud strigate de: Iertare! iertare!)

Stefanita (se uita pe fereastra, face semn, s-aude o lovitura surda): Unu! (Se stramba.)

Doamna Tana (se clatina): Oh! hainu! (Strigate de: Iertare! Stefanita face semn. S-aude a doua lovitura surda.)

Stefanita: Doi!... S-a ispravit! (Se stramba.)

Doamna Tana: O! Esti plin de sange, Stefanita! (Se clatina si cade pe-un scaun.)

Stefanita (lui Balos): Du-o d-aici! (Balos vrea sa ia in brate pe Doamna, care se desteapta.)

Doamna Tana: Cine e? Dumneata Balos?... Crezui c-ar fi... O! multumim! Ma duc eu... (Din fundul salei se uita inapoi.) Oh! Oh! (Iese.)

Stefanita (sta p-un scaun si-si ia capul in maini): Tana nu ma intelege... Ostenit... De doua nopti n-am inchis ochii... Mi-e sete...

Hatmanul Petrica (ii toarna vin in pahar): Poftim, doamne, o picatura de vin...

Stefanita (aduce paharul la gura si gusta): Nu pot sa beau... E coclit... Balos, gusta...

Logofatul Balos: Nu, maria-ta, e bun...

Stefanita (iar gusta): Amar... Petrica, gusta...

Hatmanul Petrica: Nu, maria-ta... bun...

Stefanita: Mi-e sete si nu pot sa beau... (Se scutura, ca si cum ar da la o parte niste fire lungi.) Parc-as inota intr-un iaz cu bradis... Cand ma voi curata de aceste ierburi cari se agata de mine si ma trag la fund?

Logofatul Balos (cu ochii in jos): Destul, maria-ta!

Stefanita (trezindu-se din ganduri): Ce, destul?

Logofatul Balos: Nitica odihna...

Stefanita: Ce, destul?

Logofatul Balos: Crede-ma, maria-ta, destule capete...

Stefanita: stefan cel Mare asa a facut inainte d-a domni...

Logofatul Balos: Dar nu cand a domnit...

Stefanita: Fiindca a domnit... si eu vreau sa domnesc!

Logofatul Balos: Dupe ce-a biruit pe Aron, a iertat pe toti de moartea tatalui sau Bogdan...

Stefanita: As ierta pe toti d-ar fi de moartea tatalui meu Bogdan... dar e vorba de mine!

Logofatul Balos: Ma iarta... dar pana cand?

Stefanita: Pana oi avea un Sfat care s-asculte, iar nu sa porunceasca! (Balos si Petrica se privesc ingrijati. Spatarul Hrana si Moghila, schimbati la fata, vin repede prin dreapta.) Singuri? Ce fac boierii? Nu vin? Nu le-ati spus ca-i astept... Ce v-ati schimbat la fata?...

Spatarul Hrana: Boierii sunt acasa la Arbore...

Stefanita (tresarind): Toti?... Ci spune, Hrana, ca esti spatar!... Moghila!...

Moghila: Numai Isac si Trotusanu...

Stefanita: incotro?... Ce drum au apucat?

Moghila: Trotusanu nu se stie...

Stefanita: Sa se stie!

Moghila: Isac, spre Roman...

Stefanita: O roata de calarasi dupa Isac... Un l-o apuca sa-l taie... E judecat si osandit!... Pe el si biv-vel Logofatul Ivascu de la Roman... stiu eu de ce!... Ceilalti nu vin?

Spatarul Hrana: in curte la Arbore zarvaie lumea... si ei se sfatuiesc...

Stefanita: Sfatul e unde e domnul!... Nu vor sa vie?

Spatarul Hrana (luandu-si curaj): Nu!

Stefanita: O! o! (Rade indarjit.) si Balos zicea ca e de ajuns?... De ajuns e, logofete Balos?... Razvratitii!... O! ho! ho! Toti Arbori?... La pamant codrul si sa-mpadurim din nou!... Moghila, ostasi destui?

Moghila: Destui si buni, afara de 500, cari au lasat armele jos si cer sa le dam pe Toader si Nichita...

Stefanita: si ce fac sutasii lor?

Moghila: Ce fac si ei...

Stefanita: O! o! pilda rea se-ntinde, sa dam noi pe cea buna!... Coiful, sabia si calul! Sa lase puntea castelului... Ma duc eu la boieri! (Petrica-i-aduce sabia. Da sa ia sabia.) Nu asta... p-a lui stefan cel Mare!

Hatmanul Petrica (incearca sabia lui stefan cel Mare): E cam ruginita, maria-ta...

Stefanita: Peste-un ceas, ca noua... Cum iesise din mainile genovezilor si cum era in mana lui stefan cel Mare! Calul, gata?

Moghila: Gata, maria-ta.

Stefanita: Are aripi?... Nu? Nu face nimic, am eu pinteni! (Ies prin dreapta. S-aude tropotul calului.)
Scena IV

Oana si Doamna Tana. (Oana vine prin fund, cu cearcane imprejurul ochilor, cu furca-n brau. Cum apare, se repede la leagan.)

Oana: O! te-ai desteptat!... Ce muma rea! (sade langa leagan.) Iaca-ma... Nu mai plange... (S-a-pleaca pe leagan.) Cu ochii inchisi... I-e somn... Adormi, Stefanita... (Daina leaganul.) ...Suceava vine, din munti inalti, incarcata cu basme... Pe care sa ti-l spun? Pe-l cu Muma-Padurii?... A, nu, ca e de frica, si visezi urat, si plangi prin somn, si-ai sa fii rau cand te-i destepta... Mai bine pe Ileana Cosanzeana cu cosite de aur... A, nu mananca pe copii... ii iubeste, ca ei nu i-a dat Dumnezeu... A adormit... (Apare Tana in fund.) Vantul nu adie... Nu se misca o frunza... in toate sa te duci, in odaia asta sa nu intri... A-lu-lu...

Doamna Tana (sa se duca spre masa tarata de o dorinta crancena, dar vede pe Oana si se sperie): O! ea e fericita! Toata ziua toarce si ululuie leaganul de cand i-am dat papusa... Sa intors si s-a oprit la acum optsprezece ani... De multe ori n-aude, si te face sa crezi ca nici nu vede... Dac-ar vedea ce se petrece aici... Oh!...

Oana: Saat... Sa nu se destepte... Abia adormi...

Doamna Tana: Oana, ma auzi?

Oana: Da.

Doamna Tana: Oana, ma vezi?

Oana: Da.

Doamna Tana: Cine sunt eu?

Oana: Tu?... Tu?... O roaba buna, buna s-o pui la rana...

Doamna Tana: stii tu ce e asta, Oana? (ii arata o sticluta lunga si subtire.)

Oana: O, o pasare... Ce frumos canta... si tu esti frumoasa ca intelepciunea... (S-aude un tumult departat.)

Doamna Tana: Ce-o fi uietul asta?

Oana: Vantul se umfla... De nu l-ar destepta... Vino, doamne, de-l adoarme si tu, peste, de il creste...

Doamna Tana: O! nu vezi si n-auzi, Oana! Tu ai ochi, si nu vezi picaturile astea galbui... Ai urechi, si n-auzi ca episcopul Laurentius mi-a dat sticluta asta si mi-a spus ca in ea sta mantuirea ta, s-a mea, s-a Moldovei... Nu mai vreau sa mai fiu Doamna, si ca sa nu mai fiu trebuie sa nu fie! s-as avea nevoie sa spui cuiva, si n-am cui... Tu-mi ramasesi, si te pierdui si pe tine... Moldova e pustie! (Se duce repede la masa si ia paharul de aur al lui Stefanita. Scoate sticluta.) imi tremura mana? Oh! mi se cutremura sufletul! Nu pot... s-am jurat inaintea iconostasului... Ah! Oana, ce faci, Oana?... (Se duce repede spre Oana.)

Oana: Mai incet, ca doarme...

Doamna Tana: Cine doarme?

Oana: Ce, nu stii?... Stefanita.

Doamna Tana: O s-adoarma!

Oana: iti spui ca doarme... Ia priveste-l... Ca lumina de la candela Preasfintei Fecioare! si cum isi misca buzele! Viseaza ca suge... Vezi cum aseaza mainile pe ugerul plin, si apasa, si mulge... A! s-a oprit si rade... Viseaza ca manca se joaca cu el si ii face asa... (Suge buzele si tiuie.)

Doamna Tana: L-ai vazut tu asa de mic?... si nu l-ai sugrumat?

Oana: De ce?

Doamna Tana: Sa vezi cum ii sade cu limba scoasa si cu ochii iesiti...

Oana (se-nfioara si arata papusa): Lui?

Doamna Tana: Nu, aluilalt...

Oana: A!... sluilalt poti sa-i faci ce-i vrea...

Doamna Tana: in ea a murit cel adevarat, si nu mai e decat ce-a fost. Pentru mine, ce-a fost n-a fost nicodata, si ce e n-are sa mai fie!... Sa mergem, Oana... (S-aude tumultul crescand.)

Oana: Unde?

Doamna Tana: in ietacul nostru...

Oana: daca se desteapta?... N-a dormit toata noaptea...

Doamna Tana: Are sa vie Stefanita necajit si rau...

Oana: Stefanita? Doarme... si e bun ca soarele de toamna tarzie... (Tumultul se apropie. Se-aud glasuri de oameni.)

Doamna Tana: Se bat? Doamne, indura-te de tara aceasta!... Vine!... (Iese repede prin fund.)
Scena V

Stefanita, Balos si Oana. (Stefanita vine insotit de o multime de copii de casa,care se opresc la usa din dreapta. E plin de sange pe mana stanga si pe piept. Oana priveste peste lume si daina leaganul; uneori isi reazema capul in maini si se uita drept inainte.)

Stefanita: O! cainii, se bat pe viata si pe moarte... Datimi sabia mea! (Balos se repede sa-i aduca o sabie si-o pune pe masa.) Asta nu-si cunoaste stapanul! De trei ori m-am opintit s-o trag, si n-a vrut sa iasa!... Va iesi ea, mai spaimantatoare ca-n mana batranului stefan!

Logofatul Balos: Sa te leg la mana, maria-ta!... A! si la piept...

Stefanita (aratand sangele): ssta e d-al meu, asta e dal lor... Da un stergar de la masa pe care am intins-o de ieri si nu pot sa mananc... in curand voi manca cu pofta... innumara picaturile... De fitece picatura de la mine, un cap sa caza... pana voi podi curtea castelului cu capete boieresti! (Balos il leaga.) Greu... sa te bati cu sabia altuia!... De ce na iesit?

Logofatul Balos: Petrica avea dreptate... e ruginita...

Stefanita: Mai bine n-as fi luat-o... Cand vrusei s-o scot auzii: Sa stiti ca nu iese! Ma uitai intr-acolo... si multimea de ostasi, si furia cu care pornisera la lupta, si tipetele care s-amestecau pareau o mare cu talazuri infuriate! N-a-veam pe cine pune ochii. Ma incercai a doua oara. A doua oara auzii: Sa stiti ca nu iese! Ma uitai... nimic... Aceleasi talazuri care se imping si se incaleca... A treia oara auzii limpede: N-a iesit! Atunci strigai: Moghila, o sabie!... Cum de-auzeam soaptele in vuietul mai crancen ca al marii?...

Logofatul Balos: Pareri, maria-ta...

Stefanita: Cum pareri?... stiam unde sunt, ce fac, ce vreau, unde ma duc, de unde vin, si auzeam venind, de departe si d-aproape: Sa stiti ca nu iese! A! si n-a iesit!

Logofatul Balos: De multe ori se desprind, din vuietul marii, fire de sunete care prind intelesuri...

Stefanita: Aci intelesul prevestea faptele... Ia-o, du-o departe, sa n-o mai vaz... Maine despart ce e al lui de ce e al meu...

Logofatul Balos (sfios): Iar pica, maria-ta...

Stefanita: Atat mai bine! Se vor inmulti capetele care vor cadea... innumara-le... Da, da, atat mai rau! Voi face un munte, ca Ceahlaul de gros si de inalt, din capetele boieresti! Ah! ci leaga-ma mai strans de nu vrei sa vie numarul si la al tau!... Ce, te-ai speriat?

Logofatul Balos: Nu, dar destul, maria-ta!

Stefanita: Cum... Sa-i iert?

Logofatul Balos: Sa-i birui si sa-i ierti! (Tumultul se apropie.)

Oana: Zi vantului sa taca si valurilor sa se potoleasca...

Stefanita: Oana?... (Tumultul s-apropie.) Ia!... Sa-i iert?... As fi nedrept cu ceilalti... si cu Oana... (Oanei.) Aci tiai adus pe Stefanita al tau?

Oana: Ce-ti pasa?... (Tumultul creste.)

Stefanita: Dati-mi sabia!...

Oana: impotriva domnului tau? (Balos il incinge cu sabia.)

Stefanita: Vrei sa zici... (Lui Balos.) Ce tremuri asa?... impotriva mea insumi... Un alt coif... ssta ma strange ca un cerc de fier...

Oana: si Bogdan nu mai vine... E dus departe... iii... unde se varsa Nistru-n mare...

Stefanita (incercand sabia): Asta iese... Sa mergem, Balos.

Logofatul Balos: Fereste-te de Carabat... Lovitura lui e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pana-n sezut... si din curtea lui Arbore a facut o cetate...

Stefanita: De unde au adunat atata lume?... (S-aud zgomote apropiate.)

Logofatul Balos: Ia!

Stefanita: Balos, calul! (Se reped la iesirea din dreapta.)
Scena VI

Stefanita, Balos, Oana si Moghila. (Moghila ii intampina, ranit, plin de praf, cu hainele rupte si cu sabia scoasa.)

Moghila: Nu te duce, doamne...

Stefanita (spaimantat): De ce?

Moghila: Vin si ei!

Stefanita: Vin?... (Trage sabia.)

Moghila: I-aducem...

Stefanita: Pana s-aud cu ce trebuia sa incepi, mi-a iesit sufletul!

Moghila (rasufland repede): Abia te facusi nevazut si strigai copiilor de casa: Cand s-o intoarce, sa se intoarca la biruinta! s-un tipat lung scoasera ostasii, ca clocotea vazduhul. si nu se mai cunostea invaluiti de invaluitori. Unul singur se vedea in tot acest alai al mortii: Carabat! Cu amandoua mainile invartind palosul, pe care izbea, la pamant. Se trasera in curte. Noi, intr-o clipa, pe ziduri. Spatarul Hrana striga: Oameni buni, degeaba atata sange! Duceti-va iertati, pe la casa cui va are! si se facura roata, fitecine cu ce avea in mana, ca si cum ar fi fost ostasi, si iesira prin fund, si se dusera uitandu-se indarat, pana nu se mai vazura pe dupa o cuta de deal. Apoi Spatarul Hrana le zise boierilor: Domnul e milostiv...

Stefanita: O! o! dace milostiv!

Moghila: ...supuneti-va si dati armele. Ei se uitara intre dansii, se sfatuira din privire, clatinara din cap, ridicara din umeri, adica: ce-o fi sa fie. si-si intinsera sabiile pline de sange. Doar Carabat izbi cu a sa de cateva ori treptele de piatra si la fitece lovitura sarea scantei pana s-o rupse in doua. si aruncand bucata cu manerul, zise: Na! iao si ia-ma! Dar iata-i, vin insiruiti, cu sangele dara, cu vestmintele rupte, cu capul in jos...

Stefanita: Jos de tot!

Moghila: intai e Comisul Toma Cateleanu, tarand piciorul dupa el, apoi vistiernicul Ieremia, cu sangele pe fata, Paharnicul Sacueanu, cu dreapta zdrelita...

Stefanita: A! Moghila, te fac clucer!

Moghila: ...Parcalabul Condrea adus de mijloc, biv-vel vistiernicul Sima cu umarul stang deschis, si Vornicul Carabat teafar, ca nimeni nu s-a apropiat de el sa se duca pe lumea cealalta...

Stefanita: A! Moghila, te fac comis! De mi-ai fi adus si pe Logofatul Trotusanu, te-as fi facut vistiernic...

Moghila: I-am dat de urma...

Stefanita: De urma, dar nu de el...

Moghila: A trecut in Pocutia...

Stefanita: Oh! Polonia... han de talhari... pusa in mijlocul lumii ca intr-un codru! De s-ar scula Ungaria, imparatia Moscului, chanii tatarilor, padisahul cu toata taria lui, muntenii si moldovenii, s-ar porni ostile sa potopeasca puterea leseasca, m-as face piua sa incalece Soliman, as adapa caii chanilor, as duce sabia tarului, as tine sa se spele craiul Ungariei, m-as inchina cumnatului meu Radu si-as arunca corOana Musatinilor de pe capul meu pe capul lui Mogardici!... O! Polonia! Polonia!... (Se ineaca.)

Oana: C-a zis broasca Maichii Domnului: De ce plangi, ca eu am avut noua, si pe toti i-a calcat carul... si-a zis Maica Domnului broastei: Cand vei muri sa nu te-mputi...
Scena VII

Stefanita, Balos, Moghila, Oana, Hrana, Petrica, Cateleanu, Ieremia, Sacueanu, Condrea, Sima si Carabat.

Parcalabul Petrica: Iata, maria-ta, boierii pocaiti iti cer iertare...

Vornicul Carabat: Tu zici!

Stefanita: Dar tu?

Vornicul Carabat: Ca scris a fost sa-ncapa mostenirea lui stefan cel Mare pe mana nevrednicului... (Miscare intre boieri.) Stefanita (se repede cu sabia scoasa): A!

Logofatul Balos (retinandu-l): Maria-ta...

Stefanita: Vroiam sa-i intorc cuvantul de unde iesise!... O! razvratitilor!

Vornicul Carabat: Nu ne-am razvratit, ne-ai razvratit!

Paharnicul Sacueanu: Ne-ai razvratit judecand singur in locul Divanului...

Visternicul Sima: Judecand fara de lege...

Parcalabul Condrea: Osandind fara dovada...

Visternicul Ieremia: Pe Luca Arbore, cu care te vei intalni in ziua judecatii d-apoi...

Comisul Cateleanu: si pe copiii lui, pentru care se rascula lumea din Suceava...

Vornicul Carabat: Pe toti copiii lui! (Stefanita face semnul rostogolirii.) Da, da, pe Catalin... Asa, asa l-ai rostogolit din varful muntelui in prapastie...

Stefanita (furios): Minti!

Vornicul Carabat: ...ucizand pe Arbore de doua ori, o data cand ai ucis pe fiu-sau, a doua oara cand ai scornit viclesugul cu cartea, o data ca ti-a fost parinte cand erai mic, a doua oara ca ti-a pus corOana pe cap, lasandu-ti mostenirea stramosilor tai neclintita, lacom de slava cu care ar fi dorit sa te vaza incununat!

Stefanita: Minti!

Vornicul Carabat: O! ce fatarnicie!

Paharnicul Sacueanu: Pe Catalin il urai pentru ca stralucea printre viteji, pe Arbore pentru duhul lui cumpanit, dospit in pamantul Moldovei si rasarit spre mantuirea ei!

Stefanita: Minti!

Vornicul Carabat: Pe Catalin il osandisi cand Doamna ii dete inelul in uralele multimii, pe Arbore cand birui la sfat si trimise pe Luca Carje sa reinnoiasca pacea cu Polonia!

Stefanita: Moghila, sa vie armasul!

Oana: si mormantul e groapa si jitnita e groapa... intrunul se-ngroapa starvul, in cealalta bogatiile... (Armasul intra prin stanga in haine rosii si purtand pe umeri o sabie lunga.)

Vornicul Carabat: Ce-ar zice biata Oana cand si-ar veni in minti si-ar vedea naintea ochilor?

Stefanita: Moghila, mutul e odihnit?

Moghila: Odihnit.

Stefanita: A mancat bine? A baut bine?

Moghila: Crez, maria-ta.

Stefanita: Nu ti-a spus?

Moghila: Cum sa-mi spuie?

Stefanita: Da, bine zici... Toporul nu vorbeste!

Oana: Zi mutului sa vorbeasca si slabanogului sa umble... O! ce frumos doarme cu mainile supt capatai... Nu, nu desteptati pe Stefanita!

Visternicul Sima: Doarme!

Comisul Cateleanu: Viseaza!

Visternicul Ieremia: Un vis urat!

Parcalabul Condrea: Visul de pe urma!

Stefanita: Hrana!... zi mutului sa-si ascuta toporul si sa puie taietor un bustean de stejar destul de tare... pentru sase insi... Ce? nu te misti?...

Spatarul Hrana: (ca si cum s-ar spala pe maini): Ma supui, doamne, poruncii mariei-tale, cum s-ar supune un ostas sa traga in fratele lui...

Stefanita: Cu cine esti frate?

Spatarul Hrana: Frate-n Christos...

Stefanita: A! bine... bine... Fa-ti datoria... (Hrana iese prin fund.) A!, boieri, a venit si randul domnului...

Vornicul Carabat: N-a venit... Va veni dupa-al nostru...

Stefanita (infuriat): E randul domnului sa va judece...

Paharnicul Sacueanu: intai ne osandeste s-apoi ne judeca!

Stefanita: Dac-ati fi venit pocaiti de faradelegea faptuita, rasculand norodul impotriva domnului, poate ca mila mariei mele...

Vornicul Carabat: Unde sa fie mila?... Rugina sta pe fier, scoarta pe copaci, lumina-n soare, apa-n rauri si-n mari, si mila-n suflete! Mila mariei-tale unde-ar fi? in suflet?... Ai abur, n-ai suflet!

Stefanita (catre Hrana, care intra): Degrab, degrab, Hrana! Nesocotitii acestia au trait prea mult! Fiecare din clipele lor sunt ani din viata mea! Nici popa, nici grijanie, nimic (se stramba epileptic), nimic...

Vornicul Carabat: Nimic din voia ta, ca sa se implineasca ce este scris...

Stefanita: Ei, si ce este scris?

Vornicul Carabat: Sa murim de mana de ucigas, ca si Catalin, ca si Arbore, ca si Toader, ca si Nichita, ca toti care te-apropie s-au sufletul curat!

Stefanita: A! a! ah! (Se repede cu sabia spre Carabat si se opreste la sosirea Doamnei Tana.)
Scena VIII

Cei de sus, Doamna Tana.

Doamna Tana: Nu te intreb ce faci! Te vaz, ii vaz si stiu!

Stefanita: Dar tu ce faci?

Doamna Tana: Scap din tine ce mai e de scapat!... impartasania e o taina a bisericii in care omul domn d-ar fi nu se-amesteca. Ea e de la sl-de-sus la ai de jos! Oricat de nalt ar fi scaunul si oricat de sus ar sta corOana, pe deasupra lor sta Treimea cea de-o fiinta si nedespartita! Grijania se da oricarui osandit la moarte! Bizantinii se ucideau, mama pe fiu, fiul pe tata, sotia pe sot, tatal pe fiu, fiica pe muma, dar nicicand nu se rapuneau fara sfanta impartasanie. si Ivan al Moscovei avea un popa langa el, ca nu cumva sa ucida fara sa grijeasca! si tu, fiul fiului lui stefan cel Sfant, vrei sa ucizi, calcand peste cea mai mare taina a bisericii crestine?...

Stefanita: Petrica, du-te si vezi, popa e-aici? (Hatmanul Petrica iese prin fund.)

Doamna Tana: O! Moldovo, ce zile ai ajuns! Cinstea si slava ta, Arbore si Carabat, ucisi, ca niste talhari, din porunca intunericului!

Stefanita: A domnului, muiere!

Doamna Tana: (ca iesita din fire): Vifor naprasnic, care invaluie cuprinsul, si prinde pe calator, si trece peste el, si-l acopera.. care prinde ostile, si trece peste ele, si le-acopera... care prinde noroadele, si trece peste ele si le-acopera...

Hatmanul Petrica (venind): Nu e, maria-ta.

Stefanita: Dar unde e?

Hatmanul Petrica: S-a dat afund...

Doamna Tana (rugandu-se): Asteapta pana maine, maria-ta... Sa te mai gandesti...

Stefanita: Pan la sfarsitul lumii?... Nu, nu, m-am gandit... si fara popa!... (Trece mana pe frunte.) Ah!...

Doamna Tana: O! O!

Vornicul Carabat: Va multumim, Doamna! Dumnezeu sa va trimeata harurile lui ceresti si sa va dea destule puteri ca sa vedeti ce veti vedea!... Maria-ta, esti puternic...

Stefanita: Sunt!

Vornicul Carabat: Esti ca Samson, orb si pe mana filistenilor, cand a luat in brate stalpii pe care sta bolta casei...

Stefanita: E! Sunt!

Vornicul Carabat: ...si ca un urias, scuturandu-se, a clatit stalpii din loc, si-a naruit bolta, si-a pierit si el cu ceilalti sub ruine... Stalpii suntem noi...

Stefanita (razand nervos): A! a! voi sunteti stalpi?

Vornicul Carabat: ...bolta e Moldova... si pe ruinele sub care vei pieri, altul mai vrednic se va ridica...

Stefanita: A! ha! Petru! Ho! ho!

Vornicul Carabat: si Petru, ca e os din osul lui stefan cel Mare!

Stefanita (furios): Ia-i, armas! Ia-i! Lovitura si capul!... Sa-i toci ca pe calti!... Pe Carabat intai... Ba nu, pe el la urma, sa vaza cum se dau d-a rostogolul capetele celorlalti!

Oana: Auzit-ati ca s-a zis, celor de demult, sa nu ucizi... iara eu zic voua ca cine va ucide vinovat va fi judecatii...

Stefanita (luindu-si capul in maini): Eh! o nebuna! (Se-ntoarce spre Oana. Doamna Tana se duce la Carabat si-l saruta plangand.)

Vornicul Carabat: Nu face nimic, Doamna!

Stefanita: Mai iute, ca mi-e sete... (Cei osanditi pornesc.)

Vornicul Carabat: insetat vei fi si setea ta nu se va potoli!

Stefanita: Zau!... Eh!... (S-aud zgomote jos. Stefanita se duce la fereastra din stanga. Se sterge de naduseala pe frunte. Priveste. Face semne. Se stramba epileptic si face spuma la gura. Se razima cu capul de fereastra. S-aud cinci lovituri surde.)

Doamna Tana (spaimantata): O! saracii!

Stefanita (alb ca varul): Mutul a ostenit?... Nu mai vrea? (Face semn. S-aude si a sasea lovitura.) Oh!... in sfarsit, slobod!

Doamna Tana (ingrozita): Ce-ai facut, Stefanita?

Stefanita: M-am facut domn! (Se uita pe fereastra. Scoate o punga. O arunca pe fereastra.) Sa fie a ta... da... da... a mutului. Pacat ca nu vorbeste! (in timpul acesta Petrica, Balos si Hrana privesc in pamant si le curg lacramile. Oana si-a luat capul in maini, se uita inainte si tresare. Doamnei Tana ii trece o lumina pe fata si, cu o bucurie groaznica, se repede la masa domnului, ii ia paharul, toarna otrava si-l umple cu vin.)

Doamna Tana: Supune-te, carne... iti porunceste sufletul! (Se intoarce spre domn.) Doamne, sa bem!...

Stefanita (tresarind): Tu, sa bei?

Doamna Tana (tot timpul prefacandu-se): Sa uitam!... Ce-a fost nu mai este!

Stefanita: Un pahar, doamnei... Ia p-al meu!

Doamna Tana (band repede): Am apucat sa beau...

Stefanita (bea): Cam amar!

Doamna Tana c-o lumina de bucurie): A!... ti s-a parut!

Stefanita (scuturandu-se): s-un miros...

Doamna Tana: A fost trezit...

Stefanita: Proaspat... (ii toarna si bea.)

Doamna Tana: S-a dus, Maica a Domnului!

Stefanita: Cine s-a dus?

Doamna Tana: si Sima, si Sacueanu, si Ieremia, si Cateleanu, si Condrea, si Carabat, si Arbore, si Nichita, si Toader, si Catalin... (Rade.)

Stefanita: si de ce razi?

Doamna Tana: Nu sunt obisnuita sa beau... Vinul asta te face sa uiti... si erau ca sase berbeci cu capetele taiate...

Stefanita: Bea si uita!

Oana: ...Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor... (Se uita la meseni. Parca ar vrea sa goneasca ceva din minte.)... Capul de cuc uscat de sapte ani, spalat in sapte ape neincepute, purtat in san de sapte fete mari, e bun la somn, ca-ti da somn fara vise...

Stefanita (imbucand si band): Doua zile mi s-a parut amar...

Doamna Tana: Acum e bun... nu e asa?... (Rade.)

Stefanita: Da, da... De ce razi?

Doamna Tana: Ma uit la Balos... cata gura! o! cata gura!...

Logofatul Balos: Ca sa beau, domnita...

Stefanita: Vinul e minunat! (Bea.)

Doamna Tana: Ma uit la Hrana...

Spatarul Hrana (cutremurandu-se): Vaz pe Carabat, maria-ta...

Stefanita: A! si e spatar!

Spatarul Hrana (isi sterge o lacrima): Nu sunt nimic...

Doamna Tana: Moghila, semeni pe dinafara cu tat-tau... Asa mi s-a spus... Urechile cam prea mari, dar incolo... Tattau a fost un om de treaba... si tu, de treburi...

Moghila: De treaba la care ma pune...

Doamna Tana: O! ho! si la care te pui ca sa te puie...

Stefanita (se sterge de naduseala): Cotnarul... la un cap de femeie...

Doamna Tana: Vinul preface pe orcine... Mai intai va face urati... oh! urati de tot... gurile largi... privirile taiate, apoi... nu! nu! va face frumosi... va lumineaza... va intinereste... va umfla parul... mai hazlii... mai sprinteni...

Stefanita (inflacarat): Vino in bratele mele, Tana! Ce frumoasa esti! (O saruta.)

Oana: Cine?... Tana?... (Se framanta si recade in nebunia ei.)

Doamna Tana: Iuda n-ar fi sarutat...

Stefanita: stiu, stiu de ce zici asa... Moghila, sa dai peste granita pe Irma... (Moghila tresare.)

Doamna Tana: Pe cine?

Stefanita: Pe contele Irmsky...

Doamna Tana: Prea tarziu...

Stefanita: A?

Doamna Tana: Am vrut sa zic prea devreme... La noapte...

Stefanita (isi scoate coiful si-l intinde): Turnati in el... Sa bem in sanatatea doamnei... (Moghila ii umple coiful.) Bea, Doamna, sa uitam grijile...

Doamna Tana (gustand): Parc-as fi sorbit din capul lui Stefanita...

Stefanita (bea zdravan.) A! bun!... La rand, boieri...

Doamna Tana: Cum preface vinul bun indeopotriva sufletele oamenilor!

Oana (in lupta cu ea insasi): Nu judecati, si nu veti fi judecati... Iertati si vi se va ierta... Tana?... Doamna Tana?... si casa lui stefan o carciuma? (Recade.) Vino, doamne, de-l adoarme...

Stefanita: Biata Oana! Ma trec lacramile...

Doamna Tana: Sa le vaz!... A! ai baut prea mult... in curand te vei trezi!...

Stefanita: Ce? Nu-ti plac asa?

Doamna Tana: Ba da...

Stefanita: Ce putini suntem!... O nebuna, trei fricosi, un om, Doamna si domnul lor...

Doamna Tana: Cati ai lasat, maria-ta! Sa vie si Arbore, si Sima, si Ieremia si Carabat...

Stefanita: Ei, cu ei trecutul... si trecutul a trecut de mult...

Doamna Tana: Sa vie si Toader, si Nichita, si Catalin...

Stefanita: Sa vie cei care au sa ia locul Paharnicului, al parcalabilor, al Comisului... Unde sunt?

Spatarul Hrana: Au fugit...

Doamna Tana: Au fugit, si batrani si tineri, ca puii de potarniche cand trece uleul...

Stefanita (ametit): Au fugit de bine... O! ce prosti!... Balos, sa vestesti tarii ca domnul a... a...

Doamna Tana: ...a taiat Sfatul...

Stefanita ...c-a dat afara din el pe cei razvratiti... ca vrea pace cu boierii... si sa nu uiti sa scrii cele intamplate si lui Sigismund, si lui Soliman, si lui Radu...

Logofatul Balos (trist): Voi scri, maria-ta...

Stefanita: Sa-nvete si ei cum sa se poarte cu cei vicleni! (Exaltat.) A! pamant fericit al Moldovei, ti-a fost dat sa vezi in scaunul tau batran un domn Tanar, falnic, bland sindurator...

Doamna Tana: O! bland si-ndurator!

Stefanita (a carui exaltare creste): Cu mine, taria si viata, nadejdea si lumina! Cu mine, mandria si biruinta! Cu mine, neamul va straluci ca soarele la namiezi!

Oana (a carei limpezime dureaza ceva mai mult): O! Doamna Tana!... Da, da!... (Recade.) Ca va da jos din scaun pe cei mandri si va ridica pe cei umiliti...

Stefanita: La o parte... ca trece... oastea lui Stefanita voda! siruri lungi de calareti viteji, cu steagurile desfasurate, isi reped caii care sforaie, mancandu-si zabalele... si copiii de casa, si piota,* (Piota, pihota infanterie, pedestrime.) si gloata isi scutura pletele pe grumaji, si se duc la incaierare, la moarte si la birunta cum s-ar duce la hora si la nunta!... Aci a frant pe unguri... aci a risipit pe tatari... aci a rupt pe lesi... aci a ingenuncheat pe munteni... aci a topit pe turci... Cronicari, turnati seu in vapaitele voastre, si scriti faptele marete ale domnului care a fost mai bun ca Alexandru cel Bun, mai cu minte ca Mircea cel Batran si mai viteaz ca stefan cel Mare! (Exaltarea si betia cresc.) Am despartit intunericul de lumina!... Ce va uitati asa? Dati-mi paharul plin... cu el plin ma voi sui in scaunul bunicului meu!... La o parte... panza aceasta prafuita... pe care n-a mai ridicat-o nimeni... (Da intr-o parte perdeaua de matase care acopera tronul. Deasupra tronului, portretul lui stefan cel Mare, lucrat in mozaic venetian.) si tu (spre stefan), ce te uiti asa la mine?... Tencrunti?... De ce palesti?... Ce spun buzele tale, care se misca ca si cum ar vrea sa-mi aduca inchinaciune? (S-aseaza in scaun, ridica paharul.) si se sunt bataliile tale?... Ce este Chilia, Socii, Baia, Lipnic, Catlabugii, Scheia, Lentesti, Cosminul, Racova... jucarii... Ah!... (Da un tipat. Se scoala de pe tron; se schimba la fata; devine negru; paharul ii cade din mana.)

Oana (venindu-si in fire, nu poate sa vorbeasca): O! o!

Logofatul Balos (speriat): Ce este, maria-ta?

Spatarul Hrana: Ce ai, maria-ta?

Logofatul Petrica: Adu mana, maria-ta!

Moghila: Binisor, maria-ta! (il dau jos de pe scaun su-l sustin.)

Doamna Tana: N-are nimic... Dati-i vin... Vorbea asa de frumos!

Stefanita (clatinandu-se): O arsura... Nimic... (Se intoarce spre stefan. Se stramba epileptic.) O! ti-e necaz! Turnati vin... (ii ridica paharul si i-l umple.) Sabia ta n-a vrut sa iasa... Cine-mi zicea: N-are sa iasa... n-a iesit?... A! voi desparti ce e al tau de ce e al meu...

Doamna Tana: si Moldova cui o lasi?... Nu e-a lui?

Stefanita: Moldova e-a mea!... Voi desparti chipul tau de scaunul acesta... Scaunul e-al meu! Sa-l scoata!... Ah!... (ii cade paharul din mana, se stramba epileptic.)

Doamna Tana: A baut prea mult... Vorbeste, maria-ta! Vorbeste!

Stefanita: A trecut... Sa-l scoata cu dalta si cu ciocanul... Maine sa nu-l mai vaz... (Da un racnet nadusit.)

Oana: A! a!

Doamna Tana: N-ai sa-l mai vezi!

Oana: A! a!

Stefanita: Mi se taie picioarele... tineti-ma!... Ma arde!... O! Carabat!... (Se apara cu mana.) Arbore... Catalin... (incearca sa faca semnul rostogolirii si nu poate.)

Oana: A! a!

Stefanita: Se-ntuneca?... E noapte?...

Doamna Tana: Nu, e ziua si lumina!

Stefanita: Ma arde... Nu mai vaz... Otrava... Doftorul...

Doamna Tana: N-are ce sa-ti mai faca!

Oana (apropiindu-se de Stefanita): A! a!

Stefanita: intuneric... intuneric... (Se intinde in capul oaselor si-si da sufletul. Boierii il sustin.)

Logofatul Balos (spaimantat): Cine l-a otravit?

Doamna Tana: Eu... am scapat Moldova!

Oana (il priveste si lacramile ii curg): Nu desteptati pe Stefanita!

(Doamna Tana si Oana se imbratiseaza si plang.)

Sfarsit





Viforul - actul 1
Viforul - actul 2
Viforul - actul 3
Viforul - actul 4


Aceasta pagina a fost accesata de 2293 ori.
{literal} {/literal}