Pravoslanicul si slaninile

Pravoslanicul si slaninile

de Barbu Stefanescu Delavrancea


Era odata un biet crestin sarac si c-o droaie de copii marunti. Toata avutia lui era gura femeii si a copiilor, care tipau de fitece. Guri flamande, si pace buna!

Bietul crestin, ce facu, ce drese, s-alese de sfantul craciun c-un porc gras. Craciun fara porc, Paste fara oua rosii si nunta fara lautari nu intra in capul romanului.

La Ignat vru sa taie porcul. Dar cu cine? Muierea lui era cu mainile legate. Un' s-o lase copiii? Copiii, ca copii marunti, se adunasera imprejurul ei, si cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din tatele ei slabe.

Se suci romanul, se invarti, dar n-avu cu cine taia porcul.

Nevoia il facu sa se gandeasca la vecin, un vecin ciudat de tot. Batran, singur cuc, uscat, ducand o viata de pravoslavnic, de pusnic, de sfant in toata legea, bombanind toata ziulica Viata Sfintilor parinti.

si de, bietul crestin adeseori se gandise: intr-una, intr-una, cruci peste cruci; cine face intr-una cruci ca crucea se usuca.

Dar, neavand incotro, chema pe batranul pravoslavnic ca sa taie porcul.

Taiara porcul.

Aprinsera un foc de paie cu cateva gateje; il parlira, il frecara cu caramida; il spintecara; slaninile le facura in patru si le atarnara in podul casei.

La urma, romanul, multumit, vroi sa dea cateva bucati de carne pravoslavnicului. Batranul isi facu cruce, se cutremura si cu nici un pret nu voi sa primeasca, zicand c-un glas de mucenic:

- Lasa, lasa, omul lui Dumnezeu, ca pentru Dumnezeu am muncit.

Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile!

De lacomia dracului, cand esti lacom, nici crucile, nici vietile sfintilor nu te scapa. Uite asa, ii ramasese pe suflet slaninile, groase ca un lat de palma. Le simtea pe limba si in cerul gurii.

Pravoslavnicul astepta pana dupa miezul noptii fara sa inchida ochii, trudindu-se cu gandul cum sa stearga slaninile spanzurate in podul casei.

Se gandi el ce se gandi, si inainte cu Doamne-ajuta si cu Sfanta Scriptura.

Cand ajunse la usa vecinului, vecinul sarac, rupt de oboseala si ghemuit de frig, dormea dus, cu nevasta si cu copiii, claie peste gramada.

Cucernicul batran vru sa incerce cat de adanc le e somnul si, batand tare in usa, zise:

- Deschideti voi usile, si vi se vor deschide voua portile raiului!

As! bietii oameni dormeau dusi. Nu se auzi nici pis. Unul barim sa se fi intors dup-o parte p-alta. Ei, e greu sa ai naravul d-a te invarti cant iti ramane spatele gol. si ei abia se potrivisera, spate in spate, cu nasul in velintele zdrentuite.

Vazand cucernicul batran ca dorm cu totii ca niste bolovani de piatra, incepu si hat in dreapta, hat in stanga, pana descuie usa omului. inlauntru - iar ca sa vaza cum dorm - o lua popeste, facand cruci late:

- Acesta este intunericul cel vecinic si scrasnirea dintilor!

si nimic, nici o scrasnire de dinti.

Cucernicul iar ii trase o cruce si puse mana pe barbat, si-l hatai, cantand prelung si tare:

- Balaurul acesta pe care l-ai zidit a-l batjocori pre dansul!

As! pace! Parca era mort balaurul acesta.

Dibuind pana la capatul celalalt al patului, dete peste muiere si zise:

- Marea aceasta, este mare si laaaataaa!

invarti mainile pe deasupra copiilor!

- Acolo, juvini mari si mici, mari si mici... corabiile umbla!

si incredintandu-se ca dorm toti ca niste busteni, se duse in tinda, orbacai pana innemuri scara si, asezand-o la gura podului, zise prelung si pe nas:

- Aceasta este scara pe care, pe care, vazutu-o-a Iacov in vis, si ingerii Domnului se suiau si se coborau...

Se sui in pod si puse mana pe slanini.

- Suitu-te-ai la inaltime si robitu-ai robiiiimeee!

Dar hop, ce cu gandul n-ar fi gandit, cand voi sa se coboare pe scara, tremurandu-i mainile, de frica si de frig, ii scapa o slanina. Slanina rabufni in niste strachini si le sparse cu mare zgomot, sa se fi desteptat si pietrele.

si pravoslavnicul facu o cruce si zise:

- intristat este sufletul meu pana la moarte! Doamne, pazeste-ma de ceasul acesta si ma izbaveste de cel rau!

Omul din casa se destepta, aprinse o lumanare si, vazand scara la gura podului si o slanina trantita jos, ridica toata casa in sus, inhata un retevei si se repezi pe scara.

Pravoslavnicul, speriat, rupse invelitoarea ca sa scape si zise cu glasul tremurand:

- Ruptu-ai sacul tau, Doamne; si m-ai, m-ai incins cu veselie!

Hotul de pagubas in pod, pravoslavnicul pe casa. Cand sa sara:

- si schiopii vor sari ca corbii!

si baldabac jos.

Pagubasul dupa hot. Fugi pravoslavnicul cu slaninile, fugi pagubasul. si zvarrr! romanul cu reteveiul dupa cucernic si-l pocni in cap. De unde, hotul sa caza?!

si de durere, gonea de-i sfaraiau picioarele!

si trecandu-si mana prin par si dand de sange:

- Unsu-ai, Doamne, cu unt, cu untdelemn capul meu!

si bietul pagubas, auzindu-l si vazand ca nu-l mai ajunge, se opri locului, incrucisa mainile pe piept, dadu din cap si zise si el cu glas lung, facand dupa glasul pravoslavnicului:

- Adevar zic voua, ca hotul fuge mai uite decat pagubasul...






Pravoslanicul si slaninile


Aceasta pagina a fost accesata de 1896 ori.
{literal} {/literal}