Lene

Lene

de Barbu Stefanescu Delavrancea


Eram mai multi in drumul-de-fer. Calea lunga, zapuseala nesuferita si uruiala monotona ne aromnisera pe toti; pe unul cu capul pe spate, pe altul cu capul intre mani si cu coatele pe genunchi. Al treilea motaia; al patrulea sforaia; s-altul se incerca sa doarma iepureste, cu ochii deschisi.

La scapatatul soarelui un vant racorel incepuse a sufla. Caldura se micsorase, zapuseala incetase; aerul nu mai semana cu o apa incropita. indata ce naduseala de pe timplele celor somnorosi si adormiti se racise, manile lor incepuse a se misca, pleoapele trageau una in sus si cealalta in jos, capetele se invarteau in osia gatului, picioarele harajaiau tocurile pe musamaoa tocita a vagonului. Viata sa destepta incetul cu incetul. Cand soarele apusese desavarsit, intinzand pe cer fasii lungi si rosii, prietenii sa desteptasera intremati si cu pofta de vorba

Anecdotele, amintirile din liceau, strengariile din facultate, dragostele si politica sa amestecau fara nici un sir, fara nici o ordine. De multe ori vorbeau doi si trei dodata. in sfarsit, spusera tot ce puteau sa spuie, invalmasit, pana ce ajunsera la patimile lor. Aci sa vedea bine ca sunt buni prieteni si, lucru rar printre tineri, isi povesteau slabiciunile intr-un chip omenesc si sincer. Concluziile a patru din ei erau cele urmatoare:

- Mie imi plac la nebunie femeile frumoase si Alfred de Musset.

- Mie imi plac femeile tinere si vinul rosu si bun.

- si mie, tarancele rascoapte de soare, voinice, cu parul fara coloare, cu ochii negri, cu sanul micsor si pietros, si vanatoarea.

- Iar mie imi plac fetele sfiicioase, fragede, nestiutoare, in ochii carora se vede ciuda curiozitatii, si in al doilea rand, un cal negru cu trapul deschis, repede, cu narile rasfrante si cu rasuflarea abia simtita.

Cel d-al cincilea, care in tot timpul caldurii statuse cu capul intre maini si cu coatele pe genunchi, deschise gura si incepu sa vorbeasca incet si pe ganduri:

- Pe mine ma cunoasteti din liceu; eram un copil ciudat, cu o viata...

- Mai tare, mai tare, zisera ceilalti, n-auzim nimic in uruiala asta nesuferita.

- Mie nu mi-a placut niciodata ce a placut celorlalti, nu pentru ca placea celorlalti, dar pentru ca nu-mi placea mie. Cat despre gusturile mele, destul de pronuntate, le-am inchis in mine, nu le-am dat pe fata si nici n-am indemnat pe cineva sa le impartaseasca. De regula, pe la 18 ani, studentii au un obicei nesuferit d-a se imboldi intre ei la lucruri rele sau bune, si mai ales rele, cari din felul lor nu le-ar placea. Cei cari fumeaza imbie cu tigari pe cei care nu fumeaza. Tutunul este sanatos chiar, te apara de molima, iti ia greata bucatelor dupa masa, s-apoi, intr-o tigare de tutun cite idei nu stau ascunse? Cand fumezi, gasesti frazele cele mai bune; cand fumezi, iti legi mai bine ideile intre ele; daca esti trist si fumezi, gindurile cele triste sa risipesc ca si fumul de la tigare; daca n-ai parale, fumezi, te gandesti, si pe loc gasesti mijlocul d-a le gasi; cand nu mai esti iubit, o tigare, doua, trei, patru, si tortura amorului sa schimba in senin si liniste. Dupa doua zile de discursuri de felul acesta, ba si mai neghioabe, cel care nu fuma s-apuca de tutun, varsa de cateva ori si, in asteptarea bunelor cari tin de tutun, bietul baiat prinde patima fumatului contra careia sa lupta apoi o viata intreaga, fara a izbuti sa se dazbere de ea. Cei cari beau d-asemenea cad pe cei cari nu beau decat apa, si incep: dar esti ca un copil mic, ca o fata de pensiune, ar trebui sa fii mai barbat. Un pahar de vin este furat din buzunarul doctorului; vinul iti da sange, te face mai viu, iti da mai mult curaj d-a gandi, te face mai indraznet, ti-aprinde inchipuirea. incearca-te dupa cateva pahare de vin sa scrii. Vei vedea cata imaginatie ai, si ce vie este, si ce puternica este, si cat de capritioasa si de fermecatoare este. Ce fel de literatura faci si tu! Literatua moderna fara vin aste ca un zmeu fara vajiaetoare. si bietul baiat, dupa numeroase indemnuri, cearca un pahar de vin, cearca doua, bea apoi binisor, pana cand incepe sa bea bine. in sfarsit, incepe a face s-a tipari stihuri. La urma, de patima vinului si de boala stihurilor nu sa mai poate vindeca. De ameteala vinului si d-a stihurilor, caci vinul ameteste cu spirtul, iar stihurile cu rima si cu lipsa de sirit, s-apuca de gazetarie. De aceea in toata tara abia sa gases, printr-o mie de versificatori, doi-trei poeti originali cari pricep versul si creaza cate ceva. Tot asa sa intampla cu bileardul, cu femeile, in sfarsit, cu toate abuzurile cari se prezinta inchipuirilor naive intr-un chip fermecator de catre cei sireti si rai. Am bagat de seama insa ca cei cu vitii, daca au si ceva bun in ei, acest bun il ascund cu ingrijire, de teama d-a nu fi concurati in ce le-a mai ramas ca valoare. Astfel, va previu ca eu am avut si am o patima primejdioasa, pe care am pastrat-o cu ingrijire numai pentru mine si am ascuns-o cu atat mai mult cu cat se poate imprastia mai lesne decat toate celelalte patimi si vitii. E destul s-o vezi ca sa te si molipsesti. Ea, de la ea insasi, este un adevarat discurs atragator.

- Sa vedem, ce patima, spune-ne! zisera ceilalti patru.

- Lenea, raspunse cel d-al cincilea. Lenea, care te fura, te moleseste, te descanta si-ti povesteste in urechi o multime de basme fermecatoare si-ti desfasura inaintea ochilor tablouri cu mult mai frumuoase decat privelistile reale si te ridica de pe pamant, leganandu-te in aer cu mult mai dulce decat cum te cleatana o barca pe apa. (...)

Este vorba de lenea care ma impiedica d-a fi om ca toti oamenii, facandu-ma insa sa gust placeri pe cari altii nu le pot nici intelege, nici gusta. Cand se inopteaza si cerul sa spala de albastrul zilei, si stelele stralucesc ca niste tinte lustruite, clipesc ca niste ochi de argint si spuzesc nemarginitul coviltir al cerului, cand luna, ca un taler luminos si rece, sa ridica linistit, eu ma lungesc in mijlocul curtii, pe moalele florilor salbatice, si nu va puteti inchipui cum mi se apropie tot vazduhul de ploapele molesite ale ochilor. si basmele incep sa mi se destepte in cap. si din cand in cand cerul mi-apare si dispare ca un tablou care se intoarce cand cu fata, cand cu spatele inaintea ta. Ziua, cand soarele inunda lumea cu un potop de lumina stau ceasuri intregi privind in vag, printre gene. si micul curcubeu lipit de grasimea genelor sa aprinde, si sa desfasuara, si sa precipita pe albastrul straveziu al cerului. in diminetile de iarna, focul s-a stins de mult in soba, este frig in odaie, obrajii si varful nasului sunt reci, si stand ghemuit in plapuma, simt, gust cu placere, ma imbat din caldura care sa inconvoaie dupa trup, intre mine si plapama, ca o vata moale si caldicica. in aceasta caldura ma afund ca intr-o baie incropita. inchiz ochii, rasuflu ceva mai greu, dar nu adorm. intre a dormi si a fi destept este o viata nespus de placuta: orce inchipuire este o realitate, cu formele, cu colorile, cu miscarea si cu viersul ei fericit. De fiinta pe care o iubesti te apropii sfiicios si o saruti, dar o vezi bine si-i gusti carnea frageda, rumena si parfumata. Paralele care-ti lipsesc le gasesti si ai trecut hotarele in tara minunilor. Volumul pe care nu l-ai scris inca si poate nu-l vei scrie niciodata il alcatuiesti in cateva minute mai frumos decat ai putea, mai frumos chiar decat ai vrea. Lenea la mine este adormirea a trei sferturi din viata si marirea colosala a ramasitii ei; lenea la mine este o stare de magnetism animal; este o realitate mai puternica decat adevarata realitate. in asa stare, fiind culcat pe un dig, am cazut in mare; in asa stare fiind, am cazut dupa cal; in asa stare fiind, cand am deschis ochii si m-am vazut intr-o oglinda, am inghetat de frica, crezand ca m-am inselat, si m-am culcat intr-o odaie straina, cu un strain alaturea. inchideti ochii cu totii si spuneti-va un basm in minte, ca si cum l-ati spune altora, si veti vedea ce fericita stare este aceasta lene.

intr-adevar, cu totii au inchis ochii, foarte convinsi ca vor gusta o fericire ciudata. in capul fiecaruia sa desira un basm. Unii radeau, altii sa incruntau. Toti erau cu ochii inchisi.

Cand s-au desteptat, trecusera de orasul in care trebuia sa ramaie.






Lene


Aceasta pagina a fost accesata de 2182 ori.
{literal} {/literal}