Doua lacrimi

Doua lacrimi

de Barbu Stefanescu Delavrancea


Toata noaptea auzii Oltul. Ce minie de apa !

si toata noaptea am visat... o jale dapartata... un popor revoltat...

Cine ma tinea legat?

Nu puteam sa ma misc.

Sa nu fii liber cind altii se bat... Grele sint lanturile...

Oh ! libertate, nimic nu e mai scump ca tine !

A doua zi sarii in picioare. Lanturile cazura rasunind sinistru. Eram liber ! Ce fericit e omul liber...

A, nu, ma dasteptasem...

Oltul vuia, vecinic in minie.

Trebuia sa-l vaz, prea semana cu un popor revoltat.

Ce mareata jale in imensitatea tacuta !

Plecai.

soseaua se incovoaie, intre Olt si dealurile cari se ridica unele peste altele, pina se perd in inaltimi fumurii si albastre. Aerul e limpede, tremurator si viu; roua se intinde, ca un rizil presarat de diamante, pe dasupra pajestilor. Cicorile, ca niste ochi mari si albastri, vegheaza in valurile de fineata nemarginita.

Oltul se infurie izbindu-se de stinci; spumega de minie; se arunca peste stinci si cade in ochiuri iuti si adinci. Parca-l sfredeleste cineva. Cite glasuri nu se ridica din apa ! Un plins subtire, inghitit de un gemat; o soapta acoperita de un acord de orga; un tipat desperat si un mars funebru; si din invalmasala tuturor, un cuvint fioros: "Vino !"

Cine a auzit aceasta chemare a apelor si nu s-a cutremurat?

si mergind, dus pe ginduri, mi se paru ca auz un glas argintiu... cita melancolie in acest cintec ! Oltul prea e mare ca sa fie asa de blind-melancolic.

Ascultai bine.

Pe un platou inalt, o biserica. O multime de cruci imprejurul ei.

Nu se vedea nimeni, dar d-acolo venea cintecul.

Ma apropiai.

Ma oprii ca sa ascult.

Ce glas divin ! e doina? e bocet? Se aud citeva cuvinte... aceleasi si aceleasi, repetate fara sfirsit...

Ma suii pe platou.

O fata tinara, aplecata pe un mormint, smulgea balarii, si cinta, si bocea.

Cind ma vazu, tresari.

Se uita lung la mine.

Se rumeni, apoi pleca ochii in jos si-si scutura miinile.

- Ce faci aici, surata? o intrebai eu, si mi se batu inima.

Genile i se lipira de frunte. Ce ochi mari si albastri, ca doua flori de cicoare !

- ingrijesc alde parinti... raspunse ea aratindu-mi doua cruci vechi de lemn.

- Aci odihnesc?

- Aci; si le-am pus la cap doi visini, si amindoi infloresc, dar se scutura si roade nu fac.

"Amindoi infloresc si roade nu fac", inginai eu, si plecai ca sa nu turbur odihna mortilor si a unui suflet plin de restriste.

A doua zi ma sculai si mai de dimineata.

Pe acelasi drum.

si iar auzii glasul, si mi se paru si mai trist... si se duse tremurind si mai departe.

intr-o clipa fusei pe platou.

Ea smulgea balariile de pe doua morminte alaturea cu celelalte. si crucile de lemn nu erau asa de vechi.

Se uita blajin si trist la mine.

- Ce faci aici, surata?

- ingrijesc alde surori...

- Aci odihnesc?

- Aci; si le-am pus la cap doi meri, si amindoi infloresc, dar vintul ii scutura si roade nu fac.

- ...dar vintul le scutura floarea si roade nu fac...

A treia zi - nu se luminase de ziua - ma sculai. Repede la platou.

Ascultai. Nimic.

Oltul venise mare. Ca un popor revoltat.

Ce trist se gramadesc crucile imprejurul bisericii...

Unde era acel glas tremurator si melancolic? Nu mai avea pe nimeni de ingrijit? Dastul, avea dastul... pe cin' sa mai ingrijeasca?

As vrut s-o vaz, s-o intreb cine e.

Mormintele sint asa de triste fara cintecul ei subtirel...

Mi se paru, sau crucile se miscasera din loc?... Pareau mai strimbe. Doua se plecasera una spre alta, parc-ar fi voit sa se sarute pe furis, sa nu le-auza nimeni...

Cind ajunsei acolo, tresarii.

Ea smulgea balarii de linga o cruce noua.

- Azi n-ai cintat, ii zisei eu, nestiind cum sa incep vorba.

- Azi nu vroiam sa vii... imi raspunse ea.

- Frate?...

- Nu...

- Sora?...

- Nu.

- Dar cine?

- El... raspunse fata, si doua lacrimi picurara pe mormintul proaspat.

- El... si mi-a zis: "De ti s-o uri cu strainii, sa vii la capul meu"...

La capul lui, un maces stufos cu ramurile incarcate cu rasuri usurele.

Plecai...

Cine ar fi putut sa turbure atita melancolie si iubire?...







Doua lacrimi


Aceasta pagina a fost accesata de 3037 ori.
{literal} {/literal}