Amintiri despre Delavrancea - Caragiale

Amintiri despre Delavrancea - Caragiale

de Barbu Stefanescu Delavrancea



Apus de soare este o drama in patru mari tablouri, a caror perfecta unitate se-ncheaga imprejurul tipului cardinal - Stefan cel Mare. In ele sunt adunate si coordonate, gradat si armonic, toate elementele acelei prodigioase figuri istorice si a mandrei sale epoce de eroism; naiba bonomie de razas cuminte si sanatos; blandetea si omenia fata de cei ce-l asculta si-l iubesc; dragostea lui de copii si de cei mici, ca a cocosului impintenat pentru puii care ciugulesc in raza pazei lui; pietatea pentru disparutii tovarasi de atatea stralucite biruinti si de rare, dar groaznice infrangeri; indrazneala lui fata cu orice primejdie; increderea in vitejia lui si piosia lui de ostas; mila lui de dreptate; vointa aceea neincovoiata nici la atingerea fierului aprins care-i arde carnea vie ... Iubit, venerat, adorat de toata lumea lui, afara de trei palide umbre, care se vor risipi la ultima lui stralucire...
Pe urma ... El, stapanul tuturor, rob al creatiunii sale: domnia Moldovei! ... ingenunchind el dinaintea aceluia ce de acuma are sa fie domn, si cu buzele care aproape o jumatate de veac au stiut porunci fara umbra de-mpotrivire, sarutand mana tanara care de-acu-ncolo e chemata de soarta sa poarte sabia Moldovei...
Dar acel suprem Tatal nostru in limba clasica in care batranul erou l-a-nvatat de mic copil! ... si sabia lui, nedespartita-i tovarase, pe care - dupa ce a pus-o sa-si indeplineasca ultima datorie, pedepsind pe cine a-ndrazni a voi si a gandi altfel decat gandeste si vrea domnul Moldovei - o praseste meritatei odihne, odihne ce-l cheama acuma si pe el: "Ti-ai implinit menirea, ca si mine!" ... Si, inainte de a-si da sufletul, colosul, privind "fara frica moartea, pe care a-nfruntat-o de atatea ori", rosteste, facandu-si cruce, cuvantul cel mai sfant ce l-a avut sapat in fundul sufletului: "Moldova!"
Si ... Soarele apune.
Sunt in toate patru trabloruile, grupurile asa de logic si de simetric asezate, tinandu-se fiecare figura in potrivita perspectiva ... Si totdeauna in fata, aproape pe acelasi plan, alaturi cu figura mareata a eroului, acea suava aratare a copilei, Oana cea pe drept cuvant iubita de el - tipul bunatatii si cuminteniei , supunerii si deovtamentului, adorand pe stralucitul ei binefacator ca pe un sfant ce este - seamana cu un luceafar mic, sclipind si el totdeauna imprejurul marelui astru...
Si totul aici invaluit in atmosfera aceea de subtire ceata luminoasa specifica veacurilor eroice ... si acele tarine si cetatui moldovenesti, pline aci de melancolica poezie, aci de aspra mandrie.







Amintiri despre Delavrancea - Caragiale


Aceasta pagina a fost accesata de 2078 ori.
{literal} {/literal}