Barbu Stefanescu Delavrancea

Barbu Stefanescu Delavrancea

Nascut la 11 aprilie 1858 la Delea Noua, Bucuresti ; decedat la 29 aprilie 1918 la Iasi

a fost un scriitor, avocat si dramaturg, unul dintre cei mai mare dramaturg al literaturii romane, autorul celebrelor drame din istoria Moldovei. A fost aparatorul lui Caragiale in celebrul proces de plagiat intentat de C.A. Ionescu

Primii ani

1858-04-11   Se naste din parintii Stefan Tudor (Tudorica) Albu si Iana (Ioana sau Ana), în satul Delea Noua, din apropierea capitalei, devenit cu timpul o mahala a Bucurestiului, cel ce avea sa-si puna amprenta asupra literaturii romane, Barbu Stefanescu Delavrancea. Petrece o copilarie frumoasa in preajma oamenilor simpli si mai ales in preajma tatalui.

1866 - 1869   Dupa ce ia primele lectii de scris si de citit de la dascalul Ion Pestreanu,de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, Barbu Stefanescu urmeaza primele doua clase primare la Scoala sucursala de baieti nr. 4 (astazi Scoala, "Barbu Stefanescu Delavrancea") . La Scoala sucursala de baieti nr.4 il va avea ca profesor pe Spirache Danilescu, „om luminat“, urmând ca în anul următor să treacă la Şcoala Domnească, pentru clasele a III-a şi a IV-a. Studiază cu învăţătorii E. Becarian şi Ion Vucitescu, în condiţiile de rigoare ale internatului şi ale şcolii vechi în care se practicau pedepse aspre in caz de neascultare si de nerespectare a regulilor. În registrele matricole figura sub numele de Ştefănescu Barbu.

1869 - 1870   Barbu Stefanescu este bursier la liceul "Gh. Lazar", avandu-i ca profesori pe cei mai de seama dascali ai Capitalei de la acea vreme. Se face remarcat datorita talentului şi a capacitatii sale de asimilare.

Adolescenta

1870 - 1877   urmeaza cursurile Liceului “ Sf. Sava”. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ şi imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela Bursierul. Incep primele incercari sfioase in literatura ale tanarului licean.

1877   debutul în literatura al lui Barbu Stefanescu, elev în ultima clasa de liceul “ Sf. Sava”.

1877   Toamna - Barbu Stefanescu se înscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti. Incepe sa publice versuri în ziarul România liberă. Tot în acest an debuteaza cu volumul de poezii intitulat Poiana lunga. Amintiri semnat Barbu. Critica primeste foarte bine aceasta incercare de afirmare a vlastarului literaturii romanesti. Începe sa tina prelegeri de literatura si filosofie la pensionul particular condus de Elena Miller - Verghy.

1880 - 1882   Barbu Stefanescu publica în ziarul "România Libera" mai multe foiletoane intitulate Zig-Zag, semnate cu pseudonimul Argus.

1882    Barbu Stefanescu obtine diploma de licenta în drept cu teza "Pedeapsa, natura si însusirile ei". pe care o publică în acelaşi an, semnată Barbu G. Ştefănescu. Scriitorul îşi va semna operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea , titulatura pe care si-o va mentine pana la sfarsitul vietii. Pleaca la specializarea in drept, timp de doi ani, la Paris.

Maturitatea

1883    Barbu Stefanescu debuteaza ca nuvelist sub influenta lui Emil Zola, cu Sultanica, în "România Libera", in numerele din 9-15 martie , semnat sub pseudonimul de Argus.

1884    Barbu Stefanescu va publica principalele sale opere cu pseudonimul Delavrancea, ca un omagiu adus înaintasilor sai vrânceni. Reîntors de la studiile din Franta, devine redactor la ziarele "România Libera" si "Epoca". Leaga o strânsa prietenie cu Al. Vlahuta si I. L. Caragiale.

1885    Delavrancea publica volumul de nuvele Sultanica.

1887    Conduce pentru o scurta perioada revista "Lupta literara", în care publica prima varianta a nuvelei Hagi-Tudose. Tot în acest an Delavrancea publica volumul de nuvele Trubadurul.

1889    Delavrancea începe sa publice o serie de articole în care elogiaza picturile lui I. Andreescu si Nicolae Grigorescu.

1892 - 1893    Delavrancea publica volumul de nuvele Parazitii. Este numit suplinitor la Facultatea de Litere din Bucuresti, în locul lui V. A. Urechia, predând cursuri despre trasaturile specifice ale artei noastre populare.

1893   Ii apare volumul de povestiri Între vis si viata. Începe colaborarea la revista condusa de C. D. Gherea, "Literatura si stiinta".

1899    Delavrancea este numit primar al capitalei.

1909    Are loc premiera piesei Apus de soare. Spre sfârsitul anului - va avea loc premiera celei de a doua piese din Triologia Moldovei: Viforul.

1910   Are loc premiera celei de a treia piese din Trilogia Moldovei: Luceafarul Delavrancea este numit ministru al Lucrarilor publice.

1911   Are loc premiera piesei Irinel.

Amurgul vietii

1912    Delavrancea este ales membru al Academiei Române. Cu acest prilej rosteste discursul "Din estetica poeziei populare". Tot în acest an are loc premiera piesei Hagi-Tudose.

1914    Delavrancea sustine mai multe discursuri patriotice, îndeosebi pe tema unitatii nationale, pronuntându-se insistent pentru intrarea României în razboi în vederea desavârsirii Marii Uniri, de partea Antantei.

1918   29 aprilie - Retras la Iasi, se stinge în urma unui atac de cord in odaia sa, la varsta de 60 de ani, fiind foarte afectat de întorsătura pe care o luaseră evenimentele de război din acea perioadă . Scriitorul este înmormântat la Cimitirul "Eternitatea", din Iasi, pe aleea scriitorilor.